Venim pe lume în trupuri de bărbați, ori de femei. Cum am ajuns, începem să ne căutăm unii pe alții. După un timp, ne rătăcim, ne afundăm în mizeriile cotidiene, care ne îndepărtează tot mai mult de esența noastră, până când ajungem să ne temem.
Da, o teamă puternică ne cuprinde și devenim slabi, din ce în ce mai slabi... Ne temem să ne mai trăim viața, să iubim din toată ființa, să fim autentici, să oferim fără să mai pretindem ceva în schimb.
Ceea ce am aflat, până la această vârstă, este că viața e o mare școală, la care participăm toți. Zi de zi avem de învățat, de dat examene, de trecut teste, de evoluat...
Să ajungi să-ți trăiești viața fără să faci compromisuri mi se pare un act suprem de curaj și demnitate. Să ai curajul să fii tu!
Să ajungi să-ți trăiești viața fără să faci compromisuri mi se pare un act suprem de curaj și demnitate. Să ai curajul să fii tu!
Să-ți asumi ceea ce ești, dar și să urmărești dreptatea pentru toată lumea, pentru că, după cum spunea Jung, la nivel inconștient suntem legați unii de alții, suntem Unul.
Ceea ce oferim oamenilor ni se va întoarce într-un viitor apropiat. Suntem oare conștienți de faptul că noi ne construim realitatea?
Ceea ce oferim oamenilor ni se va întoarce într-un viitor apropiat. Suntem oare conștienți de faptul că noi ne construim realitatea?
Revin asupra faptului că venim pe lume în trupuri de bărbați și de femei. Ce dar nemaipomenit! Să poți experimenta iubirea aici, în această formă, în această materie, căci dincolo de acest trup suntem energie divină și Duh Sfânt. O spun Sfinții Părinți, o afirmă poeții și filosofii...
Suntem foc dumnezeiesc atunci când iubim. Suntem foc dumnezeiesc atunci când ne jertfim egoismul pentru partener, când ne oferim din toată ființa pe altarul dragostei, în mod necondiționat, căci primim forța de a muta și munții din loc. Iar prin această jertfă ne asemănăm cu Dumnezeu.
Și știți care este cea mai mare provocare a vieții? Să-ți oferi ființa, mintea, inima unui neom, pentru că tu l-ai văzut om. Cu toate acestea, deși te-ai prăbușit în durere, să nu renunți la speranța de a întâlni omul, în adevăratul sens al cuvântului, să nu renunți la iubirea pentru oameni.
Ce am învățat în 30 de ani de viață?
Că suntem ființe cu un potențial uriaș. Că venim pentru a iubi și a ne desăvârși în Iubire aici, apoi pentru a ne contopi în Iubirea Divină dincolo.
Viața de aici este doar testul pentru Eternitate. Oare îl vom trece?
de Magda Campeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu