VIDEO - Instalarea programului IUBIRE

AUTOVINDECAREA O POTI DOBANDI

Ne oglindeste defectele, ne reflecta erorile. Ne pune fata in fata cu noi insine. Ne indeamna sa ne sesizam neajunsurile si sa ne mobilizam pentru a le transforma in calitati corespondente. De exemplu, teama este o caricatura a prudentei, mania o distorsiune a pasiunii, lenea o degradare a calmului. Boala nu este un dusman, ci, paradoxal, cel mai bun prieten, caci are curajul sa ne spuna verde in fata ce, unde si cum gresim. De aceea atitudinea de a o nega, de a o ignora ca si efect al unui stil de viata dizarmonios este contra-productiva. Aceasta atitudine poate avea ca rezultat camuflarea simptomelor si o falsa vindecare. Dusmanindu-ne boala, ne dusmanim pe noi, caci de multe ori in umbrele din noi se ascund energii puternice si profunde care asteapta sa fie manifestate plenar.

Boala ne semnaleaza instrainarea de sine. Nu o putem vindeca decat daca ne reimprietenim cu noi insine.

Boala este rodul unor convingeri false adanc inradacinate in fiinta celui bolnav. Atat de adanc incat ajung sa ia forme materiale si sa se manifeste la nivelul corpului fizic. In medicina holistica acest fenomen este numit somatizare. Esenta tratamentului consta in dobandirea luciditatii care permite descatusarea de aceste convingeri gresite, generatoare de atitudini si actiuni gresite. Insa, dincolo de aspectul teoretic, lupta este personala, experienta individuala este singura eliberatoare. Nici o filozofie, nici o doctrina, nici o persoana nu vor putea vreodata sa faca treaba pe care fiecare individ o are de facut pentru el. Armonia nu poate fi redobandita decat individual, prin informare si experienta directa, prin explorare si constientizare. Numai astfel procesul vindecarii devine o simpla chestiune de timp, cu singura conditie ca acest timp sa mai fie inca disponibil pentru persoana afectata (modificarile din planul fizic, deci leziunile morfologice, sa nu fie deosebit de severe, iar timpul necesar reversarii bolii sa nu fie mai mare decat poate duce pacientul).

Boala este consecinta unor rezonante distructive pe care cel bolnav le intretine avand falsa convingere ca este una cu ele. Acestea isi au originea in subsolul constiintei, inaccesibil in mod obisnuit, dar perceptibil de catre oricine sub forma gandurilor si trairilor degradante. Acolo, in hrubele psihicului, mocnesc reprimate tendintele noastre ascunse, negate, condamnate, natura noastra primara pe care nu vrem sa o recunoastem din cauza prejudecatilor si a inhibitiilor rezultate din constrangerile sociale, familiale, religioase, politice, materiale, personale. Greseala esentiala pe care o comite cel susceptibil de boala este de a se confunda cu aceste manifestari psiho-mentale, de a se lasa cuprins cu totul de valtoarea lor, de a-si lasa claritatea constiintei inecata in mlastina.

Boala are ca substrat ignoranta. Un om bolnav isi este siesi strain. Aceasta instrainare poate avea grade variate si se poate referi la diferite aspecte ale fiintei umane. Cea mai severa instrainare va genera si boala cea mai severa (si cea mai greu vindecabila). In acest sens, psihozele si mai ales schizofrenia, sunt considerate in medicina naturala bolile cele mai grave, chiar daca ele nu se asociaza cu modificari vizibile la nivelul corpului fizic. Practic, aceasta fata nevazuta a existentei noastre numita viata interioara face in cele din urma diferenta dintre sanatate si boala, dintre fericire si mizerie, dintre bucuria prezentului si toate conditionarile noastre. Menirea remediilor naturale este aceea de a cataliza procesul de patrundere, lamurire si prefacere interioara, de a directiona efortul launtric, de a-i da coerenta si focalizare. Este o iluzie sa consideram ca simpla administrare a unui remediu exterior sau a altuia poate elimina complet si permanent o anumita suferinta.

Diferitele manifestari patologice sunt o expresie a armoniei universale, in particular a legii actiunii si reactiunii. Simplul fapt de a folosi niste plante, cristale, posturi, regimuri alimentare, diferite tehnici, nu ne anuleaza greselile si pornirile dizarmonioase. Desigur, unele procedee au efecte purificatoare profunde, la multiple niveluri, capabile sa aduca linistea si luciditatea necesare metamorfozarii launtrice. Efectele lor benefice sunt insa menite sa fie insotite intotdeauna de intelegerea trairilor inferioare care au generat boala. Acesta si este scopul final. Odata ce obiceiurile noastre dizarmonioase sunt aduse in campul constientei, intelese si sublimate, toate formele de suferinta generate de acestea incep sa se topeasca de la sine. Pana sa iti dai seama ce se intampla, suferinta va fi disparut cu totul. In momentul cand transformarea s-a produs, boala inceteaza.

Abordarea psihosomatica a vindecarii are ca premisa corelatia potrivit careia manifestarile in plan psiho-emotional determina manifestarile in plan energetic, care determina la randul lor manifestarile in plan fizic. Asadar, problemele psiho-emotionale, neglijate, negate, reprimate ori incorect tratate vor constitui germenii viitoarelor dezechilibre la nivel energetic si, mai apoi, declansatorii feluritelor afectiuni in plan fizic. Tratarea efectelor grosiere (bolile propriu-zise), o deblocare energetica autentica si incursiunea cat se poate de serioasa si de constienta in tot ceea ce inseamna viata noastra interioara constituie premisele unei vindecari eficiente si durabile (chiar daca uneori lente).

Manifestarile dizarmonioase in plan psiho-emotional sunt evidente imediat, dezechilibrele produse de acestea in plan energetic au o latenta medie de aparitie si pot fi recunoscute atunci cand in corp apar dereglari functionale (adica desi nu exista leziuni la nivelul unor organe, acestea incep sa nu-si mai indeplineasca toate functiile in mod corespunzator), in timp ce manifestarile corespondente in plan fizic au un timp mult mai lung de instalare, devenind evidente dupa nenumarate trairi dizarmonioase in plan psiho-emotional si dupa indelungi disfunctionalitati la nivelul unor organe si sisteme. In aceasta faza – de manifestare fizica – apar leziunile organice iar boala poate fi deja depistata sub aspectul prezentei sale materiale in corp.

Terapia naturala autentica propune o abordare holistica, oferind solutii si remedii menite sa influenteze toate cele 3 planuri (psiho-emotional, energetic si fizic).” – Articol preluat din revista “Sanatate – S.O.S” (Nr.74, noiembrie 2014) – l-as fi subliniat tot (atat de important il consider) insa ar fi fost obositor de citit.

Sanatatea este intr-adevar bunul nostru suprem. Cand aceasta se deterioreaza, toate celelalte preocupari sau ingrijorari se micsoreaza ca importanta devenind brusc total nesemnificative.

Psihosomatica este ramura medicala care studiaza originea psihica a unor boli si folosirea mijloacelor psihologice in terapia lor. Desi in acest moment se considera ca doar o parte dintre boli sunt de natura psihosomatica, ultimii 8 ani din viata mea mi-au demonstrat faptul ca toate sunt rodul credintelor si atitudinii noastra fata de noi insine si fata de lumea (pe care o consideram) exterioara. Cu fiecare confirmare am acceptat in final ca aceste credinte sunt singurele parghii ce determina starea noastra de armonie pe toate planurile. Spun aceste lucruri deoarece s-au implinit de curand 8 ani de cand aplic in mod exclusiv autovindecarea prin constientizari si obtin rezultate clare si imediate (de 8 ani nu am mai folosit si nu folosesc nici un fel de medicamente, nici suplimente naturale, nici ceaiuri, nici un tip de dieta, nici un fel de exercitii fizice, nici o alta terapie sau tehnica).

http://sanatate.caplimpede.ro/autovindecarea-o-poti-dobandi-acum-scapa-de-orice-boala-urmand-acesti-pasi/

România, țara cu cele mai multe puncte energetice de pe planetă. Unde se află zonele minune

Exista zone in Romania unde, inexplicabil pentru omul de rand, turistii simt o stare de bine, liniste si echilibru, unde plantele cresc miraculos si clima este echilibrata.
Sunt locuri cu o incarcatura energetica extraordinara, locuri in care pamantul “pulseaza”. Cercetatorii le-au studiat ani la rand si au scris tratate peste tratate, ajungand la concluzia ca Romania beneficiaza de unul dintre cele mai puternice scuturi energetice de pe planeta.
Stramosii nostri cunosteau toate punctele energetice de mare putere ale Romaniei si le insemnasera cu megaliti si altare ciclopice, dedicandu-le zeilor primordiali. Cercetatorul Gheorghe Serbana si un fost ofiter in unitatea de extrasenzoriali ai generalului Ilie Ceausescu ne ajuta sa construim aceasta harta energetica a Romaniei.
Cum se formeaza energiile
Din punct de vedere bioenergetic, Pamantul este o formatiune cu linii geoenergetice care se intretaie, se leaga in noduri si se modifica sub influenta proceselor geofizice si cosmice. Aceste linii de putere ating forta maxima in anumite zone, care emit radiatii numite “curenti de inteligenta”.
Locurile in care “biocurentii inteligenti” ai Terrei se intalnesc cu emisiile energetice cosmice de aceeasi valoare sunt considerate puncte privilegiate sau “puncte de dragoste” si sunt marcate, in general, de megaliti.
Deloc intamplator, in acele zone a existat ocultata civilizatie a uriasilor si, mai tarziu, au aparut nucleele civilizatiei oamenilor, care au construit temple, schituri, biserici, manastiri, aparand aceste locuri divine. Asa cum constatase regretatul bioenergoterapeut Dan Seracu, deasupra Romaniei se intinde una dintre cele mai puternice “umbrele” protectoare de pe intreaga planeta.

Ce invatau paranormalii generalului Ilie Ceausescu
Unul dintre ofiterii “paranormali” ai generalului Ilie Ceausescu a precizat ca intregul lor antrenament urmarea sa le amplifice aptitudinile extrasenzoriale. Iar pentru asta erau dusi in anumite centre energetice. Din punct de vedere al randamentului extrasenzorial, aceste centre sunt: COZIA – FRUNTI – NEGOIU, GHITU – NEGOIU, IEZER – NEGOIU, denumit si TRICORNUL DACIC.
Acesta este cel mai activ si cel mai anihilant pentru multitudinea centrelor de negativare. Urmeaza NEHOIASU – PENTELEU, GORU – LACAUTI; PETROSANI – TISMANA; ABRUD – CAMPENI; INA – CALIMANI; BARGAU – GIUMALAU; TOROIAGA – ROTUNDA; GRINTIESU – RARAU; SLANIC MOLDOVA; SOVEJA – LA GROTE(!). In acest ultim punct ajungeau ofiterii care trecusera la un stadiu superior al cursurilor de perceptie extrasenzoriala.
Triunghiul divin Omu – Babele – Sfinxul
In Romania, cel mai cunoscut triunghi energetic este Omu – Babele – Sfinxul, de o putere incalculabila. In jurul acestuia apar, la anumite intervale, conuri de lumina alb-laptoasa, care se rotesc ca un vortex de nori, amplificand perceptia extrasenzoriala.
Tot atunci se inregistreaza semnale radio venite dinspre interiorul muntelui. Un alt loc geoenergetic este Polovragi, Targu Jiu, cu a sa “pestera fara capat”, unde se crede ca Zamolxis ii invata pe vraci tehnici de tamaduire a sufletului si trupului (poli-vraci).
Bioenergoterapeutii de azi spun ca Polovragiul este cea mai buna zona pentru tonifierea generala a organismului. Sarmizegetusa era un adevarat panteon al cunoasterii spirituale. Acolo, pe un platou aproape inaccesibil, imprejmuit pe trei parti de prapastii adanci, se afla un altar megalitic pe care sunt inscriptii intr-o limba nedescifrata. Pentru bioenergoterapeuti, Sarmizegetusa este o zona ce activeaza creativitatea si aptitudinile pentru educatie.
Panteonul de la Cascioarele
Cercetatorul Gheorghe Serbana indica o alta zona a “uriesilor”, Panteonul de la Cascioarele, o vatra primara a civilizatiei. “La Cascioarele a inceput Istoria, care se trage de la Istru!”, spune Gheorghe Serbana. “Aici a existat o minunata civilizatie a zeilor tatani ai omenirii. Aici au fost gasite necropole de uriesi si pietre cu inscriptii ciudate, cu linii ce parca delimiteaza zone numai de stravechi stiute. Cu aparatura moderna se poate constata o zona geoenergetica deosebita si o acustica nemaipomenita. Cine doarme noaptea aici, in zona Panteonului de la Cascioarele, aude clar si Soaptele oamenilor de pe malul celalalt al Baltii Izvorului Catalui”.
Sursa : obiectiv.info
Alina Dumitru, A.M.PRESS

http://ampress.ro/stiri/romania-tara-cu-cele-mai-multe-puncte-energetice-de-pe-planeta-unde-se-afla-zonele-minune/

Oamenii depresivi usuca florile cu gandurile lor

- A ştiut ca nimeni altul să dezlege tainele plantelor, ca să aleagă din ele ierburi de leac. Farmacist din spiţa marilor botanişti, a vindecat boli şi a salvat vieţi, cu doctoriile lui. În munţii înalţi ai Tibetului, printre pietre şi ierburi, a găsit şi secretul tinereţii fără sfârşit. Are 90 de ani, un zâmbet cât soarele şi e convins că “nu timpul zboară, ci noi zburăm”. O pledoarie de viaţă lungă, a unui om învăţat cu înălţimile, care s-a obişnuit să privească până departe, la stele.

“N-am confundat niciodată iubirea cu dragostea”

- Domnule Bojor, numele dvs. e nedespărţit de cel al plantelor medicinale, ale căror secrete le stu­diaţi de o viaţă. Cum s-a născut pasiunea asta răsco­litoare pentru lumea verde?

– Primele lucruri despre plante şi etno­bo­tanică le ştiu de la tatăl meu, profesor de ştiinţe naturale la Reghin şi la Târgu-Mureş. Făcea, în fiecare duminică, expediţii în Munţii Căli­man, în care mă lua şi pe mine şi-mi arăta cu răb­dare florile, ierburile, micile vieţui­toare. Le însoţea de fiecare dată cu denumiri latineşti şi cu interminabile poveşti care aveau darul să mi le fi­xeze în memorie. Cu ajutorul lui, îmi pu­sesem la punct acasă un mic laborator de biologie. Aveam tot fe­lul de sticluţe cu soluţii chimice, cu preparate, dar şi borcane cu şerpi şi şopârliţe, insecte pe care le hră­neam şi le observam, acvarii cu peşti şi colivii cu pă­sări. Şi foarte multe cărţi, pe care le citeam pe rupte, ca să înţeleg mai bine ce e cu lumea din jur. Eram foarte curios, mereu mă întrebam “de ce”?

- Şi aţi găsit răspunsul?

- A venit treptat, de-a lun­gul anilor. Întâi a fost o simplă in­tuiţie, dar o intuiţie care m-a dus în conflict cu tata, care era materialist, darwinist. La 14 ani, am scris un articol pentru o revistă de ştiinţe naturale, în care argumentam că nu putem include omul în regnul animal, deoarece e singura fiinţă vie înzestrată cu o scân­teie divină. Omul e singurul căruia Crea­torul i-a lăsat puterea de a iubi necondiţionat. Eram, bineîn­ţeles, influenţat şi de mama, care era foarte credin­cioasă. Dacă tata mi-a dat ştiinţă, creier, de la mama am învăţat ce înseamnă credinţa şi iubirea.

- Aţi avut norocul unei familii deosebite. A contat şi asta în evoluţia dvs?

- Primii mei mentori au fost chiar părinţii, bunicii şi străbunii mei, din vechile spiţe ardeleneşti. Familia mamei era din Reghin, a tatălui meu era din Năsăud. Tata a fost întâi profesor la Năsăud, iar apoi director la Liceul “Petru Maior” din Reghin, de unde a “ra­colat”-o pe mama, care era foarte frumoasă, dar avea doar 18 ani, abia absolvise. S-a îndrăgostit nebuneşte de propria lui elevă şi, deşi erau 20 de ani diferenţă între ei, au trăit foarte bine împreună. Mai târziu, am avut alţi mentori care m-au călăuzit. În şcoala primară şi în liceu, am avut dascăli excelenţi, iar în facultate am avut profesori care studiaseră la Paris sau Mont­pellier. Şi am mai avut o şansă extraordinară, să mă for­mez spiritual sub îndrumarea unor oameni deo­sebiţi, părintele Ioan Suciu, de la Blaj, care ne ţinea nişte predici extraordinare, şi Monseniorul Vladimir Ghika, morţi amândoi în temniţele comuniste. Mi-a dat Dumnezeu acest dar de a mă apropia de oa­menii cu adevărat valoroşi, i-am căutat toată viaţa şi au venit şi ei spre mine. Prezenţa lor îmi umplea inima de bucurie. Oamenii aceştia trăiau cu ade­vărat ceea ce spuneau şi erau avantajaţi de un har deosebit. Aşa că i-am pus mereu în faţa mea şi am căutat să-i urmez în tot ceea ce fac, uneori, foarte rar, să fac măcar un singur pas înainte, în special prin iu­bire. Prin iubire, pe care n-am confundat-o nici cu dragostea, nici cu amorul. Prin iubire am înţeles şi înţeleg Iubirea faţă de Cre­ator şi faţă de Cre­aţie, de la cea mai măruntă furnică şi până la Homo Sa­piens, în măsura în care omul îşi merită acest titlu.

- L-aţi pomenit pe Monseniorul Ghika, ce impresie v-a făcut?

- Pe Monsenior l-am întâlnit per­so­nal în condiţii dramatice. În 1947, Biserica Greco-Catolică a fost trecută în ilegalitate. S-a desfiinţat oficial. Şi atunci, îm­preună cu un grup de studenţi, ne-am refugiat la biserica Sacre-Coeur din Bucureşti, construită de Monsenior, la Sanatoriul Saint Vincent de Paul, de lângă statuia Aviatorilor. Ne-a luat în anii aceia sub ocrotirea lui: ne spovedea, ne împărtăşea, ne îndruma spiritual. Aveam doar vreo 20 de ani când l-am cu­noscut, dar mi-a făcut o impresie cu totul excep­ţio­nală. Ziceam de atunci “ăsta e un sfânt”. Mi-a înrâurit definitiv felul de a fi. Şi l-am urmat îndeaproape până în 1954, când a fost chinuit în mod bestial şi asasinat la Jilava. Mi-au rămas cuvintele lui: “O singură am­biţie este legitimă, aceea de a fi mai buni!”.

“Universul e o oglindă. Dacă zâmbeşti, zâmbeşte şi el!”

- Domnule Bojor, aveţi o dragoste infinită pentru lumea plantelor. Am putea noi, oamenii, învăţa ceva de la ele?

- Edward Bach a avut o intuiţie fantastică atunci când a instituit terapia lui cu flori. Florile au o sen­sibilitate extraordinară, care a fost deja dovedită de nenumărate experimente. Se ştie azi că gândurile noas­tre le influenţează direct. N-aţi observat cum oamenii depresivi uscă florile din jurul lor cu gându­rile pe care le au? Am avea multe de învăţat de la ele, dar în primul rând despre ce înseamnă dăruirea şi jert­fa. Îmi amintesc vorbele Monseniorului Ghika: “Flo­rile parfumează mâinile ca­re le strivesc”.

- Superb!

- Trebuie să învăţăm să dăruim şi să ne jertfim mai mult. Tot Monseniorul Ghika spunea foarte frumos “Dieu donne a ceux qui se donnent”, Dumne­zeu dăruieşte celor care se dăruiesc. Să dă­ruieşti ce poţi: dacă ai o haină, o hai­nă, dacă poţi da un sfat, un sfat, o îm­bră­ţişare, un ajutor, un zâmbet măcar. Şi ce vei dărui se va întoarce înzecit. Univer­sul e o oglindă. Dacă zâmbeşti, îţi zâm­beşte şi el!

- Pe Dumnezeu când l-aţi desco­pe­rit?

- Când eram mic, într-o anumită for­mă. Dar, pe măsură ce am crescut, mi-am dat seama că Dumnezeu e altceva. Eu nu sunt religios, sunt credincios. Sunt anumite lucruri din religie cu care nu sunt de acord. De pildă, felul în care se spune în liturghie “Cu frică faţă de Dumnezeu să vă apropiaţi!” Cum adică? Spre Dumnezeu trebuie să te duci cu dragoste. Sau alta “şi nu ne duce pe noi în is­pită”. Păi, nu Dum­nezeu ne duce în ispită, noi singuri ne ducem. Corect ar fi “şi fereşte-ne pe noi de ispită”. Eu nu cred nici în iad, iadul e pentru proşti. Dumnezeu nu te arde cu smoală şi nici nu te fierbe-n ca­zane! Dar pe unii oameni nu-i poţi convinge să facă binele decât de frică! Cu timpul, m-am îndepărtat de lucru­rile astea, am învăţat să comunic în­tr-un anumit fel cu natura şi am înţeles că natura e Dumnezeu. Am mers foarte mult pe munţi, am făcut zeci de mii de kilometri pe jos, să cartez flora României. Eram zile întregi sin­gur, doar eu cu iarba, cu cerul, cu animalele sălbatice, dar nu mi-era teamă, ştiau că nu le fac niciun rău. În 1983, am ajuns în Himalaya. Condu­ceam ultima din cele patru expediţii ştiinţifice, în care colaboram cu colegi nepalezi pentru cartografiere, evaluare şi creare a unei mici industrii de prelucrare a plantelor. Acolo sus m-am simţit cel mai aproape de Dumnezeu. Ţin minte o zi când m-am trezit şi am ieşit din cort. Era trecut de miezul nopţii, sus bolta era înstelată şi luna plină. Niciodată nu m-am simţit mai aproape de Dumnezeu. Era peste tot, printre stele. Dumnezeu care le-a făcut pe toate, cele văzute şi ne­văzute.

- Trebuie să vă mărturisesc că sunteţi pentru mine un miracol. În timp ce unii oameni se simt la 60 sau 70 de ani bătrâni şi plictisiţi de viaţă, dvs., la 90 de ani de curând împliniţi, ne molipsiţi cu entu­ziasm. De unde vă luaţi bucuria asta de a trăi?

- De sus. Oamenii de care îmi vorbiţi au avut probabil multe greutăţi şi deziluzii în viaţa aceasta, dar cu siguranţă nu au descoperit ce am descoperit eu. N-au avut credinţa în veşnicie. Viaţa noastră, aici, pe pământ e doar o fărâmă din viaţa adevărată, pe care ne e dat să o trăim; dacă am măsura-o, ar fi doar un metru lun­gime din infinitatea vieţii noastre. Dar datoria noas­tră e să trăim metrul acesta pe deplin, să ne bucu­răm de el.

- Când viaţa curge lin, şi bătrâneţea e frumoasă. Uneori, însă, tot bagajul de suferinţe al unei vieţi la bătrâneţe atârnă greu.

- Când suferinţa e înţeleasă, ea te înalţă. Doar neînţeleasă, te dărâmă. Am trecut în tinereţe prin momente crunte de suferinţă, care m-au bântuit ani de zile. Cinci oameni din familia noastră au fost asasinaţi de horthyşti, în noaptea de 23 spre 24 septembrie 1940. E vorba de fratele tatălui meu, preotul Andrei Bojor, cu toată familia lui şi cu încă şase români adunaţi de horthyşti în casa lui. Eram văr primar cu băiatul lui, făcea liceul cu mine şi petreceam fiecare vară împreună, la ei, la Mureşenii de Câmpie, la sud de Cluj. Era un obicei al nostru. Doar că în anul în care s-a întâmplat nenorocirea, tata ne-a prins fumând în grădină ţigări făcute din păr de cucuruz. Şi mi-a interzis să mai plec.

- Şi v-a salvat…

- Da. Şi mi-a întărit convingerea că există o ordine în toate, că nimic nu e în­tâm­plător. Şi că din orice nenorocire te poţi ridica purificat.

Sfânta simplitate

- Când v-am întâlnit prima oară, aveaţi 82 de ani şi spuneaţi că la 90 veţi ieşi la pensie. Acum, vă văd la fel de activ. V-aţi răzgândit?

- Mi-am propus să tră­iesc măcar 92 de ani. Dar un foarte bun prieten de-al meu, arhiepiscopul Tomi­su­lui, mi-a spus: “Nu, eu îţi dau dispoziţie să trăieşti 95, nu 92!”. (râde cu pof­tă) Motivul era că atunci voi împlini 60 de ani de căsnicie, iar el ne va putea celebra la nunta de platină. Acum, lăsând gluma la o parte, sunt într-o mare di­le­mă. În loc să-mi sim­pli­fic viaţa, aşa cum ar trebui, în ultimii 20 de ani mi-am complicat-o foarte mult, fi­indcă am o mare slăbi­ciu­ne: nu pot refuza pe ni­meni. Am renunţat la mul­te lucruri inutile, dar tot mai trebuie să fac puţină ordine în viaţă. Capacită­ţile mele sunt limitate.

- Mai acordaţi consul­taţii?

- Da, o singură zi pe săp­tămână, doar joia, pri­mesc maximum cinci per­soane, ca să pot sta de vor­bă câte-o jumătate de oră cu fiecare şi să dau sfaturi re­feritoare la terapii inte­grative.

- Poate că tocmai profesia v-a ţinut departe de bătrâneţe.

- În cazul meu, pasiunea pentru ceea ce fac şi dorinţa de a ajuta oamenii au determinat meseria, nu invers. Mulţi oameni m-au îndemnat să-mi des­­chid cabinet, momin­du-mă cu cât am să câş­tig. N-am dat nicio­dată consul­taţii pe bani. Nu m-a interesat asta. Tot ce am vrut a fost să ajut, du­pă puterile mele, pe cei care sunt în nevoie. Să dăruiesc o mângâiere. Sunt atâţia oameni care se îmbolnăvesc, pur şi simplu, de singurătate, pentru că nu are cine să-i strângă în braţe. Când dă­ruieşti iubire, ţi se în­toar­ce înzecit, cum să nu te simţi tânăr?

- Spuneaţi că aţi re­nunţat la multe lucruri nefolositoare. E şi ăsta un secret al longevităţii?

- Întâi m-am debara­sat de mărunţiş, de lu­cru­rile care nu-mi serveau decât, cel mult, orgoliului per­so­nal. Am renunţat la tot ce e negativ. Dacă simţi că te chinuie un sâm­bure de invidie, de ciudă, de enervare, arun­că-l imediat la pubelă, nu-l lăsa să stea, se poate amplifica. Nici nu ştiţi cât de mult ne îmbolnăveşte şi ne îmbătrâneşte răul. Dar dincolo de asta, n-am trăit ca un sfânt. Puteam să mă izolez de oameni şi să mă călugăresc. Dar eu am gustat din toate plă­cerile vieţii, să ştiţi. Atâta doar, că am simţit de mic că e nevoie de cumpătare. Făceam în fiecare zi gim­nastică, mer­geam regulat la schi, la patinaj, la înot. Mă opream din mâncat înainte să mă satur. Niciodată n-am avut prea multe haine sau prea multe bunuri şi nici n-am alergat după bani. Simplitatea e cel mai de preţ dar. Sfânta simplitate! Să te arăţi oamenilor exact aşa cum eşti. Să nu încerci să fii alt­cineva. Câtă uşurare îţi adu­ce! Cu timpul, sigur că am renunţat şi la lucrurile care nu se mai potriveau vârstei. Omul a fost clădit în­tr-un echilibru perfect, de trei etaje. Sus e mentalul (creierul), la mijloc e sentimen­talul (inima) şi jos de tot e biologicul (vis­cerele). A înainta frumos în vârstă înseamnă să urcăm de jos, de la viscere, spre raţiune. Exact ca pe munte, pe măsură ce urci în toate, şi-n iu­bire, şi-n dăruire, se deschide orizontul. Şi sus de tot e infinitul.

Îndreptar de viaţă lungă

- Azi, toţi specialiştii s-au pus de acord că ali­men­taţia greşită e principalul factor de boală. Aş vrea să ne daţi nişte sfaturi. Ce ar trebui să mân­căm, ca să ne păstrăm tinereţea?

- Studiile au arătat că o celulă umană moare şi renaşte la o distanţă de un an şi jumătate, doi. Însă pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacităţile noilor ce­lule se dete­riorează trep­tat. Cei care le pot în­tări sunt acizii nu­cle­ici. Îi putem găsi în ger­meni de grâu, pâine in­te­grală, al­ge marine, fulgi de ovăz, ciuperci, leguminoase (so­ia, fa­so­le, linte, ma­ză­re, spa­nac, andive), în mie­re şi sucuri de fructe. Carnea trebuie evitată. Carnea conţine în ea moartea ani­malului ucis. Consu­ma­­torii de carne, s-a do­vedit, sunt mult mai a­gre­sivi. Celebrul medic ja­ponez George Osha­wa susţine, de altfel, că hrana ideală pentru per­soanele în vârstă ar tre­bui să constea – 60%, în cereale nede­cor­ticate, 30% în legume, fructe şi seminţe, şi doar 10% în ouă, lapte şi carne. Eu mănânc câte puţin, de cinci ori pe zi. Cred că deja s-au săturat oame­nii de câte ori le-am spus as­ta.

- Aveţi o rutină anu­me a zilei?

- Am primit de la pă­rinţii mei o educaţie des­tul de severă, care şi-a lă­sat amprenta: ore cât mai precise pentru trezire, pentru mâncat şi pen­tru somn. Studiul mi-a do­vedit însă că dis­ciplina muncii, a me­selor şi a somnului e favo­rabilă lon­ge­vi­tăţii. Eu am insti­tuit regula celor trei op­turi: 8 ore de somn, 8 ore de mun­că şi 8 ore de odih­nă activă. O respect. Când simt că am obosit, mă întind în pat, aplic câteva tehnici din yoga şi adorm atât de profund că pot suna şi te­le­foa­nele, nu le aud. După jumătate de oră, sunt iar proas­păt şi mai pot lucra încă 4, 5 ore. Seara, nici nu-mi pun ceasul să sune. Ceasul meu interior func­ţionează aşa de bine, că e suficient să-mi propun o oră de tre­zire şi mă trezesc la timp.

- Ştiu că aveţi un băiat. El vă urmează sfaturile?

- Băiatul nostru e exact inversul meu: noaptea lu­crea­ză, ziua doarme, se trezeşte pe la 14.00, mănâncă pe la 3 dimineaţa şi stă cu ochii în computer toată noaptea. Acum mă rog de el să meargă măcar la înot, de două ori pe săptămână. Cred că e vina noastră, a mea şi a soţiei mele, la un moment dat l-am pierdut, nu ne-am ocupat prea mult de for­marea lui. Dar nu-mi place să-i atrag atenţia. Va găsi el drumul, doar are 40 de ani!

- Trebuie să fii norocoasă ca femeie să ai ală­turi, la vârste îna­intate, un bărbat aşa de op­timist ca dvs.

- Şi invers, să ştiţi. Foarte mult îi datorez eu soţiei mele. E un om excepţional, care a dat do­vadă de mul­tă înţelegere, blân­deţe şi răbdare. A ştiut să vadă par­tea luminoasă a vieţii şi mi-a acceptat micile ştren­gă­rii. Nu m-a cicălit niciodată. E o mare tactică asta, să o învăţaţi şi voi, doamnelor! Şi poate ar fi avut motiv! Mai ales că de multe ori lipseam de-acasă. Când lucram ca expert al ONU, în fiecare an eram câte 6, 7 luni plecat. E foarte important cu cine alegi să-ţi îm­parţi viaţa. Omul de lângă tine te poate trage şi-n jos.

“Suntem infiniţi. Nu ne terminăm niciodată”

- Care sunt bucuriile unui om de 90 de ani?

- La 90 de ani te bucură totul. Tinerii nu ştiu să se bucure de întâmplările şi oamenii de lângă ei, nu ştiu să le vadă, pentru că aşteaptă mereu fapte şi gesturi mari. Eu mă bucur de ce este, nu de ce ar putea fi. Azi dimineaţă am ieşit la plimbare cu Fetiţa, mai­da­neza noastră. M-am plimbat 20 de minute, era foarte senin şi frumos. Apoi am venit pe jos, la birou. Mi-a plăcut, era un aer tare, de munte, afară. Şi aici m-am întâlnit cu tine. Te-am îmbrăţişat, aşa cum îm­brăţişezi un copac.

- Gândul la moarte vă mai aduce vreo tulbu­rare?

- Nu. Nu cred în moarte. Moartea de mult nu mă mai sperie. Ştiu că pare utopic, dar cred în tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Suntem infiniţi, nu ne terminăm niciodată. Dacă suntem gata să ac­ceptăm legea lui Lavoisier care spune că “nimic nu se pierde, totul se transformă”, de ce să nu credem şi că sufletul nostru va exista pentru totdeauna? Avem de partea noastră un bagaj ancestral: religia dacilor, pri­ma religie monoteistă, cu 5000 de ani înaintea iudais­mu­lui. Ce însemna ea? Un singur Dumnezeu şi viaţă veş­nică! Dacii se bucurau la înmormântări şi plân­geau când un nou născut era condamnat la viaţă. Ei ştiau ceva ce noi am uitat, că viaţa adevărată e din­colo. Când ştii că ai trăit frumos, că n-ai făcut rău şi ai dăruit, moartea e doar o trecere cu zâmbetul pe buze.

- Aţi trăit atâtea, în nouă decenii de viaţă! Dacă aţi putea schimba ceva la cursul vieţii, ce greşeală nu aţi mai repeta?

- Aş lua-o de la început cu acelaşi entuziasm. Mă simt bine şi nu mi-aş fi dorit nimic în plus faţă de ceea ce am avut. Nu am niciun regret.

Sursa: Formula As

http://gandeste.org/general/acad-ovidiu-bojor-ati-observat-cum-oamenii-depresivi-usca-florile-din-jurul-lor-cu-gandu%C2%ADrile-pe-care-le-au-univer%C2%ADsul-e-o-oglinda-daca-zambesti-iti-zam%C2%ADbeste-si-el/52786

SINGURI VĂ SELECTAȚI PROGRAMUL PENTRU ASCENSIUNE

”Preaiubiților, este timpul să vă străluciți lumina. Extindeți-vă cercul de preteni! Fiecare cunoștință are ceva anume, ceva special pe care dorește să vi-l transmită. Din acest motiv ați întâlnit acea persoană. Decriptați-i mesajul și îmbogățiți-vă cunoașterea. Este timpul pentru sortarea informațiilor, alegerea cercului de prieteni, totul având drept scop creșterea nivelului de conștiință și rafinarea vibrațiilor. 
Dacă mesajul vostru nu este bine primit, nu vă descurajați, nu vă întristați, mergeți mai departe. Încercați să fiți un sensibil detector de sentimente profunde. Este adevărat, Maeștrii nu procedează așa: ei își lansează mesajele acolo unde Dumnezeu i-a programat și lasă comentariile în seama altora.Ei învață lumea prin exemplul pe care-l oferă. Metoda de predare a lui Socrate l-a făcut celebru și va rămâne mereu o modalitate eficientă de a afla Adevărul.
Noi vă cerem să vă faceți mai vizibili. Prezentați opinia lumii, pur și simplu, direct și cu sentiment. A trecut momentul argumentărilor. Semnalați-vă convingerile fără a încerca să vă impuneți prin demonstrații. S-ar putea să vă pierdeți timpul ...
Spuneți ceea ce aveți de spus cu convingere și, dacă se poate, cu talent! Toată lumea iubește o poveste bună.Faceți din povestea voastră de ascensionare ceva accesibil pentru ascultător. Vorbiți-le din inimă! Nu este nevoie să pronunțați numele de Dumnezeu; este suficient să faceți referire la infinitele și puternicele energii cosmice...”
Mesaj de la Arhanghelul Metatron
Channeler: Kathryn E. May
Traducere și postare Constantin Mihăilescu (C.M.)
Sursa: http://spirituletern.blogspot.ro/2014... 

VIDEO - RUGĂCIUNE PENTRU IUBIREA DE SINE

Roata secreta a vietii

Astrologia indiană a cărei origine se află de fapt în astrologia secretă karmica şi yoghină, cuprinde 12 semne zodiacale numite nidane , al căror simbolism se înrudeşte aproape până la identitate cu cel al astrologiei greceşti, ea fiind totuşi din anumite puncte de vedere mai clară şi foarte riguroasă în comparaţie cu cea occidentală. Fiecare nidana  este o „poartă” cu o anumită frecvenţă predominantă de vibraţie, prin care sufletul intră şi rămâne, pentru întreaga existenţă.

Sufletul este determinat, în general, să parcurgă zodiacul în ordine, plecând de la zodia Berbecului spre zodia Peştilor, pentru a realiza OMUL COSMIC, în care sunt simultan ACTIVE cele 12 CONSTELAŢII ZODIACALE. De exemplu, dacă în existenţa actuală suntem născuţi în Zodia Săgetătorului şi avem (tot acum) ascendentul în Zodia Leului, este foarte posibil ca în viaţa (reîncarnarea noastră imediată) anterioară, sufletul nostru să fi existat încarnat într-un nativ născut în Zodia Scorpionului, care avea ascendentul în Zodia Racului. Cu toate acestea, în unele situaţii, anumite suflete, care au atins un anumit grad de evoluţie spirituală, aleg să se reîncarneze într-o ordine diferită, conform aspiraţiilor şi necesităţilor lor, care pot fi altele decât cele obişnuite.

 Fiecare nidana (semn zodiacal) , în care ne reîncarnăm într-o existenţă, corespunde aspiraţiilor intense şi dorinţelor predominante care, în cele din urmă, împing (determina) sufletul să se reîncarneze în existenţa prezentă. 

Numărul de reîncarnări variază foarte mult de la un individ la altul şi la fel de diferit poate să fie şi numărul de ani împărţiţi pentru fiecare viaţă într-o anumită reîncarnare. Fiinţele umane care trebuie să se confrunte şi să depăşească un număr mare de probleme existenţiale sau materiale au în general o viaţă mai lungă decât altele, pentru a ajunge oricum în final la realizarea scopurilor sau ţelurilor asumate ca menire sau rost fundamental  în respectiva reîncarnare. - va urma -  Read more: http://astrologykom.blogspot.com/2011/03/roata-secreta-vietii.html#ixzz3Z4ivnsGg

Prima NIDANA - se apropie până la identitate de Zodia Berbecului; este reprezentată simbolic sub forma unei femei bătrâne şi oarbe care semnifică ignoranţa, voinţa inconştientă, care la începutul fiecărui ciclu zodiacal face ca sufletul să se reîncarneze. 

A doua NIDANA – corespunde zodiei Taurului;  este simbolizată de un olar ce modelează argila si  reprezintă ataşamentul faţă de materie şi viaţa fizică. 

A treia NIDANA – corespunde zodiei Gemenilor;  este reprezentată în mod simbolic printr-o maimuţă care urcă cu agilitate şi uşurinţă într-un copac. Semnifică şi evocă curiozitatea vie faţă de lume, vivacitatea şi instabilitatea generală caracteristica Gemenilor. 

A patra NIDANA  - prezintă imaginea simbolică a unei corăbii pe care se află un om sau o familie. Semnifică şi corespunde dorinţei intense de afirmare de sine, înclinaţiei, foarte puternice în acest caz, către autonomie şi libertate, ce ia naştere şi se amplifică odată cu încarnarea sufletului în semnul zodiacal al Racului . 

A cincea NIDANA - este în mod semnificativ reprezentată printr-o casă compet goală sau printr-o mască umană, care este un mod de a simboliza aparenţele efemere şi iluzorii, pe care le urmăreşte cel vanitos şi foarte ambiţios. Această etapă, care este marcată de exteriorizarea preponderentă simţurilor, corespunde totodată sufletelor reîncarnate în constelaţia zodiacală a Leului.

 A şasea NIDANA -  este în mod simbolic ilustrată printr-un cuplu amoros, intim unit sau printr-un plugar aflat în spatele plugului. Această reprezentare semnifică dorinţa intensă de realizare concretă şi starea de fecundare, simbolizate de Constelaţia Fecioarei. 

A şaptea NIDANA - are ca imagine semnificativă un cap cu figură umană al cărui ochi este străbătut de o săgeată. Acest simbol indică atât deziluziile crude şi multiple ce apar în dragoste cât şi nevoia intensă de tandreţe pe care le resimt atât de bine nativii încarnaţi în Zodia Balanţei. 

A opta NIDANA - este simbolic reprezentată de un om care se îmbată criţă, în timp ce o femeie frumoasă îi ţine carafa cu vin. Această imagine semnifică aici cercul vicios al plăcerii care înrobeşte şi care înlănţuie fiinţa umană în roata reîncarnărilor, specifice karmei nativilor din Constelaţia Scorpionului.

 A noua NIDANA - este simbolizată printr-un om care culege fructe pe care le pune într-un coş. Această reprezentare semnifică aspiraţia constantă către bunurile materiale şi ataşamentul excesiv faţă de recompensele vieţii, care este caracteristică celor născuţi în Zodia Săgetătorului 

A zecea NIDANA - reprezintă imaginea simbolică a unei femei insarcinate şi frumoasa , simbol al armoniei şi plenitudinii vieţii materiale şi spirituale dobândite prin muncă tenace şi plină de răbdare şi  este specifică celor născuţi în semnul Capricornului.

 A unsprezecea NIDANA - simbolizată printr-un copil care tocmai se naşte .  Această imagine semnifică starea profundă de detaşare la care sufletul a ajuns înainte de a renaşte pentru ultima dată în scopul de a-şi anula întreaga KARMA fizică (materială). Această stare intensă şi profundă de aspiraţie elevată corespunde celor încarnaţi în Zodia Vărsătorului.

 A douăsprezecea NIDANA  - prezintă imaginea simbolică a unui sicriu însoţit de un numeros cortegiu funerar. Se semnifică astfel, faptul că sufletul încarnat a ajuns să-şi taie pentru totdeauna toate lanţurile şi toate ataşamentele care îl întemniţau şi acum poate, în sfârşit, să se unească liber cu Divinul, fără a mai fi constrâns să se reîncarneze DACĂ NU VREA (prin propria sa voinţă să o facă), în lumea fizică.


Copy and WIN : http://ow.ly/KNICZ
http://astrologykom.blogspot.ro/2011/03/roata-secreta-vietii.html