Una dintre cele mai complexe şi provocatoare lecţii de viaţă este a învăţa să nu punem totul la inimă, acumulând negativitate. În special atunci când suntem tineri, sau dacă suntem prea sensibili, ducem atât de mult din energia aferentă întâmplărilor vieţii, în lăcaşul inimii. Această atitudine poate fi copleşitoare şi contraproductivă, dacă ne destabilizează în mod frecvent. Atunci când ne simţim criticaţi sau atacaţi din toate direcţiile, devine extrem de dificil să ne revenim, pentru a continua să afirmăm adevărul nostru, redându-l prin cuvinte şi reflectându-l în fapte.

Cel mai adesea, atacul şi critica din partea celorlalţi au legătură mai degrabă cu ei înşişi, precum şi cu simţămintele lor, decât cu noi. Dacă ne implicăm excesiv în procesul de adaptare la energia negativă emisă de alţi oameni, pierdem contactul cu însăşi esenţa fiinţei noastre.
În cele din urmă, vom fi în măsură să percepem corect feedback-ul oferit de ceilalţi, preluând ceea ce ar putea avea caracter constructiv, şi eliberând ceea ce nu ne priveşte şi nu are nicio legătură cu noi. Întâi de toate, însă, vom avea grijă de noi, cu compasiune, conştientizând când nu este recomandat să preluăm ceva din exterior, întrucât ne va răni. În aceste situaţii, procedăm ca răţuştele, scuturându-ne şi lăsând negativitatea să se prelingă şi să se rostogolească de pe noi, în timp ce ne urmăm calea în lume.
sursa- http://www.dailyom.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu