Miopia imi afecteaza vederea la distanta. Nesiguranta mea fata de viitor ma face sa vad lucrurile mai grave si mai nelinistitoare decat sunt in realitate. Se pare ca nu sunt pregatit sa le infrunt. Vad ceea ce este aproape de mine, dar vederea mea la distanta este acoperita, din cauza muschilor oculari contactati si tensionati. Exista o ceata care ma impiedica sa vad pericolul de departe. Sunt capabil sa ma ocup de viata mea „de pe o zi pe alta”, cu usurinta. Dar, imi este greu sa imi creez propria viziune asupra viitorului si sa vad posibilitatile in fata mea, sa fac fata si sa imi depasesc fricile si nesiguranta.
Sau ma poate deranja un mister, care poate nu va fi niciodata rezolvat, pentru ca nu voi gasi niciodata o solutie. Perceptia mea interioara asupra adevarului, este neclara, incetosata. Exista o distorsiune intre ceea ce vad si ceea ce traiesc. Faptul de a vedea foarte bine din apropiere, implica o dificultate de a-mi gasi masa mea de manevra, in anumite situatii. Traiesc situatii in care ar mai fi lipsit foarte putin, sa se intample ceva, de exemplu, un accident de masina.
Daca sunt miop, am tendinta de a fi timid si introvertit, ceea ce poate proveni din experiente din copilaria mea, abuzive sau inspaimantatoare pentru mine (de exemplu privirea ostila si furioasa a unui parinte). Daca, de exemplu, un profesor sau un unchi ma batea, am devenit miop, deoarece imi era frica de el si nu voiam sa il vad, pentru ca, imediat ce il vedeam, deveneam nervos, nelinistit, stiam ce ma asteapta. Aveam impresia ca sunt abuzat si voiam sa inceteze acest lucru. Am simtit necesitatea de a ma proteja de lumea exterioara, asemenea unui autist, prin miopie. De obicei, cu exceptia faptului de a fi trait un alt conflict, vederea mea de aproape va fi mai buna decat a majoritatii oamenilor, deoarece stiu, chiar si inconstient, ca este important sa vad bine ceea ce se petrece langa mine, pentru a ma putea apara sau pentru a evita sa fiu ranit, cand ma simt amenintat.
Miopia indica, in general, o subiectivitate exagerata. Expresia „a nu vedea mai departe de varful nasului” descrie foarte bine aceasta stare de spirit, de a nu vedea in departare, din lasitate sau lene sau din cauza deceptiilor vietii. „Nu imi cred ochilor” ilustreaza foarte bine cum ma simt. Uneori este mai simplu sa imi plang de mila, in loc sa actionez. Oare partenerul meu isi petrece mult timp departe de mine? Ma pot intreba daca nu cumva expresia „ochii care nu se vad, se uita” se poate aplica si in cazul meu…Sau poate imi lipseste prezenta tatalui meu…Sau cred ca realitatea exterioara si viitorul meu sunt nesigure, deoarece nu imi folosesc fortele si intelepciunea interioara. Pentru ca ma simt ranit de ceilalti, nu mai vreau sa interactionez cu ei. Ma simt neputincios, fara sustinere si nu mai pot merge mai departe.
Acceptand sa vad lumea exterioara, voi invata mai mult despre mine. Viziunea mea se va largi si imi voi dezvolta spatiul meu interior. Aleg drumuri noi, am incredere in mine. Accept faptul ca fiecare persoana este responsabila de propria ei viata; vad viitorul intr-o lumina frumoasa si pozitiva si se va manifesta exact asa in viata mea.
AFIRMATIE
Accept ghidarea divina si ma simt intotdeauna in siguranta.
CRISTALE
Calcedonie, rodocrozit, acvamarin.
RUGACIUNE
„Doamne,
iti multumesc ca-mi speli ochii cu lumina ta vindecatoare,
ajuta-ma sa ma focalizez cu claritate si sa vad frumusetea
si toate bucuriile vietii.
Asa sa fie si asa este.”
(sursa – Doreen Virtue, dr.Jacques Martel, Louise L.Hay)
Sa va fie de folos!
Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu