Ce inseamna comunicarea?

Ce înseamnă comunicarea ?

Înseamnă în primul rând  SĂ ASCULȚI !

Foarte mulți oameni sunt convinși că a comunica înseamnă să vorbești, când lucrurile stau fix pe dos.
A comunica înseamnă să asculți. (tot repet, ca să nu pară că e greșeala)

Normal că un dialog presupune un emițător (unul care vorbește) și un ascultător,
dar nu întâmplător ne-a dat Dumnezeu două urechi și osingura gură. 
Oare s-o fi gândit că avem (cel putin) două ori mai mult de ascultat decâț de vorbit ?

.............................................

La un nivel mai profund, ascultarea e ANGAJAMENTUL de a înțelege lumea celuilalt, felul cum el simte și gândește, lăsând la o parte orice prejudecată.

Când asculți cu adevărat, încerci să vezi lumea din perspectiva celuilalt, iar prin asta  îi transmiti (non-verbal) un mesaj de genul: “Îmi pasă de ceea ce se întâmplă cu tine, de ce simți, mă interesează experiența ta și vreau s-o înteleg”.

Astfel de mesaje cuprind întrânsele  acceptare, iubire, bună-voință și deseori sunt fitilul de la care pornește vindecarea.

Fără să fac nici un fel de exagerare, ascultarea, atunci când e autentică, devine echivalentuliubirii.

“A asculta” e asemenea lui “a iubi”.

Dar la fel ca iubirea, ascultarea necesită voință, atenție, angajament…sau mai pe românește zis…necesită muncă.

Ascultarea apare ca o manifestare a iubirii prin care îl incurajăm pe celălalt să înflorească, să se dezvolte interior și să-și scoată la lumină potentialul.

Tehnici de ascultare:

În continuare vei învăța câteva trucuri de care te poți folosi pentru a îmbunătăți canalul de comunicare cu ceilalți.

* Parafrazarea:

A parafraza înseamnă a reformula a ceea ce ai auzit cu propriile cuvinte, dar pentru a o practica este necesar să fii tot timpul atent la discuție. Am vorbit mai sus de atenție care e indispensabilă unei nune comunicări.

Parafrazarea poate fi introdusă prin cuvinte de tipul:

- Așadar…

- Prin urmare…

- Ceea ce-mi spui este că…

- Înțeleg că…

- Cu alte cuvinte…

* Clarificarea

Ce ciudat sună afirmația asta:

“Ascultarea reală înseamnă să știi să vorbești.”

A asculta presupune să pui întrebări, dar nu orice întrebări, ci unele cu scop clarificator. Întrebările au rolul de a clarifica și completa mesajul transmis de interlocutor dar și de a pune în mișcare mintea partenerului de dialog… și în acelasi timp de a-i încuraja exprimarea creând un mediu proprice pentru aceasta.

* Feedback-ul

La fel ca-n viață, în comunicare nu e vorba doar de primit, ci e nevoie să și tu ceva înapoi. Asta presupune ca odata ce interlocutorul și-a terminat de transmis mesajul să-i împărtășești ceea ce s-a înâmplat în interiorul tău în timpul (sau în urma) comunicării. Bineînțeles că poti să fii de acord sau nu cu ideile interlocutorului iar acum e momentul sa-i comunici asta,  la modul cel mai sincer și onest. “Mă simt jignit/afectat/întristat de ceea ce-mi spui” spus pe un ton calm e ceva mult mai util decât un scnadal care-ți trezește vecinii.

* Omul vrea doar să-l ASCULȚI ! …nu să-i dai soluții

Trebuia să scriu “femeia” înloc de “omul”., iar asta pentru că vorbim de o problema care se găsește mai ales în rândul bărbaților.

In general femeile vorbesc despre problemele lor și nu vor decât UN SINGUR LUCRU: să fie ascultate în liniște. De cealaltă parte bărbatul are senzația că dacă-i vorbești despre o problemă, înseamna că automat vrei o soluție pentru ea (logic, ar zice un bărbat).

Că tot vorbeam de ascultare, dacă un bărbat asculta mai atent femeia ar putea să-si dea seama că ea vorbesțe despre probleme, nu pentru a le rezolva, ci mai degraba pentru a se elibera de tensiune.  Pe lângă asta, împărtășirea problemelor e un semn de încredere șiprietenie din partea femeii, care nu vrea decât să fie ASCULTATĂ, încurajată, înțeleasă și toate despre care am vorbit mai sus…dar aproape niciodată nu vrea soluțiile tale de “mare rezolvator” (vai ce tare esti, ce să zic).

* Respectul

Aș fi vrut să scriu smerenia, dar pentru a mă feri de posibilele interpretări religioase, am ales respectul. Iar când spun spun asta mă refer mai degraba la o atitudine decât la a face efectiv ceva.

Smerenia presupune a nu te vedea superior celui din fața ta și cum bine spunea cineva“iubirea se uită mereu de jos în sus, niciodată de sus în jos”. (Întrebare de baraj: Cum se uită Dumnezeu la noi, de jos în sus sau de sus în jos ?)

A te situa sub celălalt este corect atâta timp cât gestul are la baza iubirea, respectul și grija pentru celălalt. La fel cum părintele se situează sub copil când acesta din urmă îi explică foarte serios infrastructura orașului de Lego pe care tocmai l-a construit. Bineînțeles că părintele ar putea să se situeze deasupra și să-i spună copilului că totul e în capul lui și orașul e greșit construit pentru că “nuștiu ce”, dar asta nu ar facilita COMUNICAREA (că despre ea vorbim) dintre cei doi. A prins toată lumea ideea smereniei ?

“Celălalt e un tărâm neexplorat”

Și aici e vorba de acelasi lucru ca și mai sus: atitudinea. Dacă e una de superioritate, cum se întâmpla de obicei, vom presupune încă de la început că știm cine este celălalt, ce vrea să spună și ce idei are. Pe de alta parte dacă vom porni de la premisa ca  nu știm nimic despre cel din fată noastră, totul primește o nuanța misterioasă iar dorința noastra va fi să explorăm cât mai mult din lumea celuilalt.

Apoi omul se reînoiește în fiecare zi. Ceea ce ești acum nu vei mai fi niciodată iar ceea ce vei fi mâine e ceva ce n-ai fost niciodată, aceasta e realitatea. Dar în iluzia din capul nostru lucrurile stau cu totul altfel și anume: știm totul despre toți oamenii, nimic nu ne poate impresiona pentru ca nimic nu e schimbat…când în realitate lucrurile sunt într-o continuă schimbare.

Reține că toate aceste trucuri au menirea de a te face un mai bun ascultător… în niciun caz un vorbitor și mai mare decât ești deja.

Avantajele pe care le ai în rolul de ascultător

Avantajele sunt nenumărate, iar primul dintre ele ar fi că le dai oamenilor posibilitatea să-și asculte vorbitorii preferați, adică pe ei înseși…și-ți vor fi foarte recunoscători pentru asta, lucru care-i va determina sa-ți caute din ce în ce mai des compania.

Alte avantaje ar fi profumizea relațiilor și încrederea de care vei ajunge să te bucuri din partea celor cu care comunici.
Până la urmă tu ești cel care oferi celuilalt un spațiu în care să se desfăsoare și să exprime liber, îl încurajezi în demersul său și odată cu acestea îi dai posibilitatea să intre în contact cu rănile sale profunde… și cu ocazia asta să și le vindece.

Oare cine ar putea refuza o astfel de ofertă ?

Pe lângă acestea tu îl înveți pe celălalt (prin atitudinea ta) un alt mod de abordare al comunicării, care cu timpul îi va intra și lui în obișnuință. Adică, în timp, învață și interlocutorii tăi vrând-nevrând, că există plăcere și în a asculta, nu doar în a vorbi ca o moară stricată băgată la trifazic.

Și, după părerea mea, cel mai mare avantaj pe care practicarea ascultării ți-l poate da este acela că te învața că în viața e mult mai importat ceea ce ai de oferit decât ceea ceprimești.

Și plăcerea pe care o ai când primești este mult mai mică decât împlinirea (tăcută, ce-i drept) pe care o simți când oferi. Acesta e și motivul pentru care cred că “marii vorbitori” vor ajunge într-o zi să vadă cât de plăcut e să te afli liniștea ascultării.

Și în final un citat a lui Kahlil Gibran: 

“Prietenia este întotdeauna o plăcută responsabilitate,
niciodată o oportunitate.”

Toate cele bune îți doresc,
Răzvan.

http://www.vindecator.com/vindecare-prin-comunicare/