Terapia prin ras nu are la baza un concept nou, fiind mentionata inca din timpurile biblice in raport cu vindecarea trupului si a sufletului. Interesul pentru acest tip de terapie alternativa a inceput sa creasca la nivel global in anii '70, cand jurnalistul, profesorul si scriitorul Norman Cousins a inceput sa povesteasca in detaliu cum si-a tinut sub controlspondilita anchilozanta (o forma de artrita), razand copios la emisiuni televizate de comedie. Cousins sustinea ca doar 10 minute de amuzament erau suficiente pentru a scapa de dureri timp de doua ore.
Beneficiile rasului sunt mentionate chiar si in Biblie, in Pildele lui Solomon, la Capitolul 17: "O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele". In secolul al XIV-lea, chirurgul francez Henri de Mondeville utiliza terapia prin ras pentru a ajuta pacientii sa se recupereze mai usor dupa operatie.
In secolul al XVI-lea, Robert Burton, un pastor englez, ajuta persoanele care sufereau de "melancolie" (n.r. depresie), facandu-le sa rada. Tot in aceeasi perioada, Martin Luther utiliza terapia prin umor in cadrul consilierii sale pastorale pentru persoanele depresive, pe care le sfatuia sa nu se izoleze, ci sa se inconjoare de rude si prieteni care i-ar putea face sa rada.
In secolul al XVII-lea, sociologul Herbert Spencer promova rasul ca pe o forma de eliberare de tensiune, iar in secolul al XVIII-lea, filosoful german Emanuel Kant spunea ca umorul este o cale excelenta de echilibrare psihica. In anii '30, cand terapia moderna prin ras a inceput sa prinda contur, erau adusi clovni in spitalele din SUA pentru a inveseli copiii suferinzi. In 1972, a fost fondat Institutul Gesundheit de catre medicul Hunter Adams, o unitate spitaliceasca gratuita, care vrea sa readuca distractia, prietenia si bucuria in domeniul sanatatii.
Terapia prin ras nu are la baza un concept nou, fiind mentionata inca din timpurile biblice in raport cu vindecarea trupului si a sufletului. Interesul pentru acest tip de terapie alternativa a inceput sa creasca la nivel global in anii '70, cand jurnalistul, profesorul si scriitorul Norman Cousins a inceput sa povesteasca in detaliu cum si-a tinut sub controlspondilita anchilozanta (o forma de artrita), razand copios la emisiuni televizate de comedie. Cousins sustinea ca doar 10 minute de amuzament erau suficiente pentru a scapa de dureri timp de doua ore.
Beneficiile rasului sunt mentionate chiar si in Biblie, in Pildele lui Solomon, la Capitolul 17: "O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele". In secolul al XIV-lea, chirurgul francez Henri de Mondeville utiliza terapia prin ras pentru a ajuta pacientii sa se recupereze mai usor dupa operatie.
In secolul al XVI-lea, Robert Burton, un pastor englez, ajuta persoanele care sufereau de "melancolie" (n.r. depresie), facandu-le sa rada. Tot in aceeasi perioada, Martin Luther utiliza terapia prin umor in cadrul consilierii sale pastorale pentru persoanele depresive, pe care le sfatuia sa nu se izoleze, ci sa se inconjoare de rude si prieteni care i-ar putea face sa rada.
In secolul al XVII-lea, sociologul Herbert Spencer promova rasul ca pe o forma de eliberare de tensiune, iar in secolul al XVIII-lea, filosoful german Emanuel Kant spunea ca umorul este o cale excelenta de echilibrare psihica. In anii '30, cand terapia moderna prin ras a inceput sa prinda contur, erau adusi clovni in spitalele din SUA pentru a inveseli copiii suferinzi. In 1972, a fost fondat Institutul Gesundheit de catre medicul Hunter Adams, o unitate spitaliceasca gratuita, care vrea sa readuca distractia, prietenia si bucuria in domeniul sanatatii.
Terapia prin ras este disponibila oricui, intrucat rasul face parte din natura umana. Nou-nascutii incep sa zambeasca inca din primele lor zile de viata, semn ca acest proces natural vine de la sine si are un rol important pentru bunastarea fizica si emotionala.
Stimularea rasului se poate realiza prin metode specifice, usor de dedus si recomandate de medicii care cred in puterea terapiei prin umor.
- Zambiti. Primul pas catre un ras copios este zambetul, la fel de contagios precum rasul in hohote. Cautati motive sa zambiti in fiecare zi, fie ca va amuza un animal sau propria grimasa in oglinda.
- Gasiti motive de fericire. Faceti o lista cu toate lucrurile bune din viata, astfel incat sa va distantati de gandurile negative care creeaza o bariera masiva in fata umorului si rasului.
- Socializati cu persoane vesele. Petreceti mai mult timp in compania persoanelor optimiste si jucause, care stiu sa rada copios chiar si de ei insisi. Perspectiva din care acesti oameni privesc viata este una sanatoasa, asadar aveti repere utile in a adopta o atitudine similara.
- Cautati umorul in toate aspectele vietii. Chiar si situatiile dificile ascund o ironie de care va puteti amuza si care sa va ajute sa nu supraestimati gravitatea lor. Zambiti in fata norilor de furtuna si soarele se va arata din nou, foarte curand.
- Copiati comportamentul copiilor. Cei mici sunt experti in a privi viata cu ochi buni si in a gasi motive de bucurie si amuzament in tot ceea ce ii inconjoara. Imprumutati din cand in cand aceasta atitudine a copiilor si va veti obisnui cu beneficiile sale incontestabile.
http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/terapia-prin-ras-si-efectele-sale-asupra-sanatatii_12773
Beneficiile rasului sunt mentionate chiar si in Biblie, in Pildele lui Solomon, la Capitolul 17: "O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele". In secolul al XIV-lea, chirurgul francez Henri de Mondeville utiliza terapia prin ras pentru a ajuta pacientii sa se recupereze mai usor dupa operatie.
In secolul al XVI-lea, Robert Burton, un pastor englez, ajuta persoanele care sufereau de "melancolie" (n.r. depresie), facandu-le sa rada. Tot in aceeasi perioada, Martin Luther utiliza terapia prin umor in cadrul consilierii sale pastorale pentru persoanele depresive, pe care le sfatuia sa nu se izoleze, ci sa se inconjoare de rude si prieteni care i-ar putea face sa rada.
In secolul al XVII-lea, sociologul Herbert Spencer promova rasul ca pe o forma de eliberare de tensiune, iar in secolul al XVIII-lea, filosoful german Emanuel Kant spunea ca umorul este o cale excelenta de echilibrare psihica. In anii '30, cand terapia moderna prin ras a inceput sa prinda contur, erau adusi clovni in spitalele din SUA pentru a inveseli copiii suferinzi. In 1972, a fost fondat Institutul Gesundheit de catre medicul Hunter Adams, o unitate spitaliceasca gratuita, care vrea sa readuca distractia, prietenia si bucuria in domeniul sanatatii.
Terapia prin ras nu are la baza un concept nou, fiind mentionata inca din timpurile biblice in raport cu vindecarea trupului si a sufletului. Interesul pentru acest tip de terapie alternativa a inceput sa creasca la nivel global in anii '70, cand jurnalistul, profesorul si scriitorul Norman Cousins a inceput sa povesteasca in detaliu cum si-a tinut sub controlspondilita anchilozanta (o forma de artrita), razand copios la emisiuni televizate de comedie. Cousins sustinea ca doar 10 minute de amuzament erau suficiente pentru a scapa de dureri timp de doua ore.
Beneficiile rasului sunt mentionate chiar si in Biblie, in Pildele lui Solomon, la Capitolul 17: "O inima vesela este un leac minunat, pe cand un duh fara curaj usuca oasele". In secolul al XIV-lea, chirurgul francez Henri de Mondeville utiliza terapia prin ras pentru a ajuta pacientii sa se recupereze mai usor dupa operatie.
In secolul al XVI-lea, Robert Burton, un pastor englez, ajuta persoanele care sufereau de "melancolie" (n.r. depresie), facandu-le sa rada. Tot in aceeasi perioada, Martin Luther utiliza terapia prin umor in cadrul consilierii sale pastorale pentru persoanele depresive, pe care le sfatuia sa nu se izoleze, ci sa se inconjoare de rude si prieteni care i-ar putea face sa rada.
In secolul al XVII-lea, sociologul Herbert Spencer promova rasul ca pe o forma de eliberare de tensiune, iar in secolul al XVIII-lea, filosoful german Emanuel Kant spunea ca umorul este o cale excelenta de echilibrare psihica. In anii '30, cand terapia moderna prin ras a inceput sa prinda contur, erau adusi clovni in spitalele din SUA pentru a inveseli copiii suferinzi. In 1972, a fost fondat Institutul Gesundheit de catre medicul Hunter Adams, o unitate spitaliceasca gratuita, care vrea sa readuca distractia, prietenia si bucuria in domeniul sanatatii.
Terapia prin ras este disponibila oricui, intrucat rasul face parte din natura umana. Nou-nascutii incep sa zambeasca inca din primele lor zile de viata, semn ca acest proces natural vine de la sine si are un rol important pentru bunastarea fizica si emotionala.
Stimularea rasului se poate realiza prin metode specifice, usor de dedus si recomandate de medicii care cred in puterea terapiei prin umor.
- Zambiti. Primul pas catre un ras copios este zambetul, la fel de contagios precum rasul in hohote. Cautati motive sa zambiti in fiecare zi, fie ca va amuza un animal sau propria grimasa in oglinda.
- Gasiti motive de fericire. Faceti o lista cu toate lucrurile bune din viata, astfel incat sa va distantati de gandurile negative care creeaza o bariera masiva in fata umorului si rasului.
- Socializati cu persoane vesele. Petreceti mai mult timp in compania persoanelor optimiste si jucause, care stiu sa rada copios chiar si de ei insisi. Perspectiva din care acesti oameni privesc viata este una sanatoasa, asadar aveti repere utile in a adopta o atitudine similara.
- Cautati umorul in toate aspectele vietii. Chiar si situatiile dificile ascund o ironie de care va puteti amuza si care sa va ajute sa nu supraestimati gravitatea lor. Zambiti in fata norilor de furtuna si soarele se va arata din nou, foarte curand.
- Copiati comportamentul copiilor. Cei mici sunt experti in a privi viata cu ochi buni si in a gasi motive de bucurie si amuzament in tot ceea ce ii inconjoara. Imprumutati din cand in cand aceasta atitudine a copiilor si va veti obisnui cu beneficiile sale incontestabile.
http://www.sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/terapia-prin-ras-si-efectele-sale-asupra-sanatatii_12773
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu