Observ, in cadrul parerilor expuse pe facebook sau in viata reala, o tendinta vadita de a generaliza, de a eticheta, de a folosi convingeri limitative dobandite din informatii exterioare. Intalnesc, la sedintele de terapie sau in cadrul unor intalniri, pur si simpu, intr-o discutie despre un subiect abordat, persoane care isi exprima parerea folosind prejudecata, concluziile limitative, generalizand permanent: „niciodata, unde e minte nu este noroc”, „bogatii nu-i cred pe cei flamanzi”, „toti suntem lasi”, „femeia trebuie sa se supuna barbatului”, „toti cei ce au cont pe facebook sunt niste disperati” etc.
Sa ne ferim sa tragem concluzii de o banalitate infioratoare, ca: „Ah, femeile” sau „Ah, toti barbatii sunt la fel”. Devenim in mod automat ridicoli. Generalizarile de felul „femeile”, „barbatii”, „patronii”, „bogatii”, „saracii”, “toti oamenii”, utilizate excesiv denota o mare saracie spirituala. Dupa cate am trait in acest secol, ar fi de dorit ca o fiinta ganditoare sa nu se mai lase pacalita de aceasta comoditate spirituala care trage concluzii. Sa ne amintim de rezultatul pe care l-au avut in istorie aceste judecati irationale. Este permis sa vorbim despre altii? Sigur ca da, dar depinde cum o facem. Sa limitezi conversatia la a vorbi despre altii, doar criticandu-i, este nu numai o impolitete, o lipsa de respect (in primul rand, fata de propria persoana), dar denota si lipsa de imaginatie. Sa faci mereu afirmatii ironice sau glume la adresa altora, nu dovedeste ca esti spiritual. Sa iti dai cu parerea la o situatie in care se afla o alta persoana, atunci cand ti se cere, este binevenita. De aici, pana a te transforma in „judecator” al unei situatii, nu este decat un pas.
Copiii, viitori adulti, invata de timpuriu aceste metode de conversatie, avand modelul in jurul lor. Copilul recurge la minciuna, la agresiune, la etichetare si la alte tipuri de comportament distructiv. Ceea ce este constrans sa invete in confruntarea precoce cu lumea adulta, pentru a-si dezvolta personalitatea si pentru a castiga afectiunea, pentru a-si construi sentimentul de securitate, de aprobare pe care aceasta lume a adultilor il asigura, nu este un comportament nonconformist de egoism si delicventa ci un comportament conventional de autoaparare, de „adaptare”, la urma urmei, la aceasta lume. Invata ca acesta este un mod de aparare si chiar un mod in care poate castiga dragostea si aprecierea parintilor, a societatii. Gordon W. Allport defineste prejudecatile ca atitudini negative fata de un grup sau fata de membrii unui grup, „bazate pe generalizari eronate si rigide“. Lucrarea lui Gordon W. Allport deschide seria studiilor privind antisemitismul, rasismul, sexismul in perspectiva psihosociologica. In aceasta perspectiva, prejudecatile, generalizarile, ca atitudini, conduc la discriminare, comportamente negative fata de membrii out-group-ului. Prejudecata poate fi definita ca o predispozitie sau ca o tendinta de manifestare intr-un mod deformat.
Problemele care se pun din punct de vedere teoretic sunt: sursa care genereaza prejudecata si modalitatile prin care putem minimaliza efectul prejudecatii sau chiar sa impiedicam formarea ei. Ca manifestare externa prejudecata cuprinde componentele ce intra in structura unei atitudini: cognitiva, afectiva si comportamentala, insa trebuie retinut ca in prejudecata componenta cognitiva este slab saturata in concepte, de regula primeaza caracterul slab sistematizat prin detalii nesemnificative si aprecieri particulare limitative.
Luand in considerare cele specificate mai sus, e nevoie sa fim mai atenti la ceea ce comunicam, cum comunicam, cum generalizam si etichetam, pentru ca influenta cuvintelor poate fi puternica, creand limite uneori greu de depasit. Atunci cand ne exprimam parerea, este preferabil sa folosim expresiile: „parerea mea este ca…”, „ eu consider ca…”, „am observat ca…”, „experienta mea mi-a aratat ca…”, pornind de la propria persoana. Prin acest mod de comunicare, ne asumam cele expuse si evitam integrarea altor persoane in concluzia prezentata. Nu uitati ca o parere apartine persoanei care o prezinta! Nu avem niciun drept sa atribuim celorlalti ceea ce ne reprezinta doar pe noi! La fel, putem folosi, in loc de „niciodata”, „ toti/toate” etc, cuvinte ca: „ de cele mai multe ori”, „cei mai multi sau in cele mai multe cazuri intalnite…”. Prin acest mod acceptam cel putin o posibilitate care poate exista, avand (de ce nu?) in minte cazurile particulare.
Intr-o lume incarcata de momente dificile, de atat de mult negativism, avem nevoie de mai multa grija, respect si demnitate umana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu