15 principii/valori de evolutie

 

Disciplina	Obiectivele	Virtuțile
Ascultarea	Pacea	Iubirea
Studiul	Dreptatea	Voința
Hărnicia	Adevărul	Curajul
Cumpătarea	Unitatea	Răbdarea
Perseverența	Progresul	Modestia

Prin ele se formează un caracter puternic, echilibrat, sănătos, și care este în perfectă rezonanță cu legile universale. Totul pleacă de aici, de la aceste 15 principii, și totul se va întoarce aici.

La fel și în ziua de azi, aceste principii, datorită caracterului lor atemporal, reprezintă baza noii spiritualități. Nu se bazează pe nicio doctrină partinică, pe niciun personaj charismatic, pe nicio platformă politică, pe nicio filozofie sau religie. Aceste principii nu pot fi în conflict cu nicio altă formă de spiritualitate sau religie. Sunt valabile în orice colț al lumii, la orice popor, indiferent de tradiție.

Fără ca aceste principii/valori să fie bine integrate în viața noastră nu se poate merge pe explorarea arborelui sacru (reprezentată de sanctuarul mare de calcar). Nu este o schimbare ușoară, având în vedere că viața noastră a fost condusă de un sistem dual de valori, care punea preț pe putere, bogăție, faimă, titluri etc.

 

I.             DISCIPLINA

 

Aceste prime cinci principii/valori au în vedere dezvoltarea pe orizontală a omului, și sunt încurajate inclusiv de sistemele clasice de evoluție, cum ar fi școala. Așadar, în aceste sisteme sunt la mare preț ascultarea, studiul, hărnicia, perseverența și cumpătarea dar, din păcate, nu se pune accentul pe modalitățile în care acestea pot fi deprinse și dezvoltate ci mai cu seamă se are în vedere zestrea așa-zis nativă cu care oamenii se nasc, precum și caracterul format în primii ani ai copilăriei (cei șapte ani de acasă).

1.    Ascultarea

Se are în vedere atât ascultarea de învățați (bătrâni, înțelepți, profesori, autorități, experți etc.) cât și ascultarea de sine, folosindu-se simțurile subtile. Este vorba de a asculta şi de ceea ce şoptește natura şi propriul suflet.

Acum nu mai este necesar să se petreacă o perioadă lungă de timp pentru deprinderea ascultării interioare, precum la şcoala lui Pitagora (până la cinci ani), însă e nevoie de ceva timp până când vor fi percepute atât „cuvintele” trupului, cât şi pe cele ale sufletului şi ale minţii.

În școala zamolxiană, fiind aproape de natură şi atent îndrumaţi de învăţători, discipolii reuşeau să înţeleagă relativ repede primele şoapte ale sufletului şi ale minţii. Stări sufleteşti speciale, sentimente deosebite, percepţii fine, senzaţii aparte, toate acestea formau noul limbaj care trebuia descifrat.

Ascultarea de trup – se face în deplină liniște și relaxare. Trupul întruchipează știința desăvârșită a naturii, a divinității. Aproape toate elementele chimice din Univers sunt în alcătuirea trupului nostru, într-o ordine și armonie desăvârșită. Dacă ne vom focaliza atenția asupra trupului, suficient de mult timp, vom reuși să deprindem limbajul său deosebit. Relația cu propriul nostru trup fizic va intra pe un nou făgaș. Noi, ca spirit, suntem într-o relație strânsă cu trupul fizic, dar trebuie să abordăm trupul din acest punct de vedere, și anume ca spirit.

Dacă abordăm trupul ca pe un obiect ce aparține egoului atunci relația va fi una dizarmonioasă, dar dacă abordăm trupul ca fiind un instrument al spiritului atunci trupul va își va recunoaște rolul de instrument al său și va colabora în cel mai bun mod cu putință.

Dacă sunteți afectați de vreo boală, sau dacă aveți unul sau mai multe organe care nu funcționează la capacitate maximă, este indicat să inițiați un dialog inedit cu propriul vostru corp și, în particular, cu propriul organ bolnav. Acest lucru nu este chiar atât de dificil de realizat precum pare la prima vedere, cu toate că trupul nu folosește limbajul nostru. În timp (nu îndelungat), conștientul va înțelege mesaje trimise de trup atât pe corpul energetic, cât și pe cel emoțional și mental. Astfel, mesajele vor veni sub forma unor senzații, a unor emoții sau chiar stări mai fine, iar ulterior se vor declanșa răspunsuri și în mental, sub forma unor idei, imagini, inspirații etc.

Imaginați-vă că sunteți directorul unei uzine mari, cu zeci de secții (organe), sute de responsabili, mii și mii de angajați etc. Dacă, prin felul vostru de a conduce, puneți prea multă presiune pe o secție, o echipă, sau chiar pe un simplu angajat, este foarte probabil ca uzina să aibă în curând probleme. Cam așa este și relația cu corpul vostru.

În primul rând, trebuie să trimiteți gânduri de iubire către propriul vostru trup, să-i mulțumiți pentru ajutorul oferit, iar apoi să-i cereți scuze pentru că nu v-ați purtat cuviincios cu el în foarte multe ocazii. Prestigiosul cercetător rus Serghei Lazarev a ajuns, după foarte mulți ani de studii, cercetări și experiențe legate de diverse boli, la concluzia foarte simplă că vindecarea, atât personală cât și relațională, se face începând cu aceste trei simple cuvinte: te iubesc, iartă-mă, mulțumesc! Această simplă metodă este folosită și de către vindecătorii din Hawaii!

Puteți cere apoi trupului și organului respectiv să se vindece, oferindu-i energie, lumină, iubire, atenție.

Ascultarea de suflet – se face, de asemenea, într-o totală stare de relaxare și liniște. Sufletul știe foarte bine de ce anume avem nevoie pentru a ne redobândi echilibrul interior, pacea sufletească, dar trebuie să învățăm să ne deschidem urechile interne.

Ne vom aduce în memorie evenimentele în care am simțit atingerea divinității, în care ne-am simțit în armonie cu Universul, momentele în care am trăit cele mai pure sentimente de iubire, momentele cele mai înălțătoare are vieții. Cu toții am avut astfel de trăiri... Acestea amintiri au darul de a ne ridica vibrațiile, de a ne aduce mai aproape de sinele divin.

În continuare, vom rămâne într-o stare de „recepție” la nivel psihoemoțional. Răspunsul sufletului va veni în cele din urmă. Poate că în prima zi se va simți mai puțin, poate că în următoarea mai mult, dar până la urmă vom simți atingerea sa magică. Se vor simți stări deosebite, emoții de o finețe și o căldură cum rar vă este dat să simțiți. Așa comunică sinele divin!

Pentru început, conștientul nostru va întreba sufletul despre cum se poate realiza armonia pe relația minte-trup-suflet. Apoi se va avea în vedere descoperirea eventualelor daruri cu care am venit la întrupare, cum ar fi talentele, deprinderile, înclinațiile. Aici este important de avut în vedere faptul că este posibil ca în această viață să exersăm acele talente, pentru a le desăvârși, sau este posibil să avem în vedere dezvoltarea altora noi, caz în care vom avea parte de restricții în a le pune în valoare. În acest caz se va lucra pe armonizare, echilibrare pe toate planurile.

Pentru a realiza conexiunea cu sinele divin se vor avea în vedere următorii pași:

- aduceți în memorie amintirile în care ați simțit cel mai intens iubirea (față de partenerul

de viață, părinți, alte persoane).

- aduceți în memorie amintirile în care ați simți cel mai clar îmbrățișarea divină (când ați

simțit o stare de fericire și armonie fără a avea aparent legătură cu lumea).

- aduceți în memorie amintirile în care ați avut cele mai mari mulțumiri de sine.

- imaginați-vă că ați atins deja cel mai mare potenţial al vostru.

- imaginați-vă având cele mai pure sentimente de iubire față de tot și toate.

- imaginați-vă că deja că trăiți într-o lume plină de iubire, pace, armonie.

Rămâneți în această stare câteva zeci de secunde, după care vă întoarceți atenția spre zona Anahatei (plexul cardiac). “Priviți” lumina din inima voastră. Lăsați-o să vă inunde toată ființa. În continuare, tot ce aveți de făcut este să așteptați un semn de la sinele divin! Atitudinea voastra va fi precum aceea a unui copil care îl așteaptă pe Moș Craciun, cu inocență și puritate sufletească.

Comunicarea cu sinele divin se va face prin intermediul sentimentelor și energiilor speciale pe care acesta le emite. Nu încercați să înțelegi cu mintea ceea ce vă transmite, lăsați întâi inima să simtă, și apoi veți avea în vedere comunicarea. Sinele vostru divin știe e fel de informații aveți nevoie și vi le va transmite sub forma unor pachete energetice. Acestea vor fi decodificate de către conștient în zilele următoare. De asemenea, fiți atenți la simbolistica viselor pe care le veți avea. Nu vă luați după cărțile de vise; veți înțelege singuri simbolistica viselor și veți face singuri legăturile cu realitatea.

Sunt patru forțe care dinamizează energiile sufletești:

1. Dorințele – acestea țin de ego și au în vedere sistemul dual de valori. Ele țin de partea materială și au în vedere așa-zisele nestemate ale pământului: cunoașterea, bogăția, puterea, faima, frumusețea.

2. Aspirațiile – acestea sunt căutările sufletului spre planurile superioare, spirituale și au în vedere depășirea condiției umane limitate. De regulă, aspirațiile sunt îndreptate spre atingerea perfecțiunii, a îndumnezeirii ființei umane, spre nemurire, spre unirea cu Totul, revenirea la Tatăl Ceresc etc.

3. Forța de echilibrare (sistemul de reglaj karmic) – aceasta poate fi atât un veritabil ajutor în calea evoluției spirituale cât și un aparent factor restrictiv. Regula de bază în Univers este echilibrul (văzut ca proporție, alcătuire etc.) și armonia (văzută în sens dinamic, evolutiv).

4. Programul evolutiv si intervențiile din lumile superioare.

Dacă se vor avea în vedere doar dorințele vom avea parte de dezechilibru și dizarmonie, ceea ce într-un final va duce la frustrare, boli, rătăcire, restricții diverse, suferință sufletească.

Precum am spus mai sus, sufletul va răspunde prin intermediul unor energii emoționale fine, deosebite. Alături de ele vom avea și „pachetul informațional”, care va fi în cele din urmă descifrat de conștient într-un timp relativ scurt. Important este doar să avem intenția clară pentru acest lucru. Ulterior, acestea vor ieși la suprafață prin intermediul unor inspirații, idei etc. Soluțiile pentru problemele noastre vor fi optime, clare, la obiect.

Ascultarea de minte – este vorba de explorarea  minții superioare. Aceasta cuprinde:

1. Matricea informațională – este cea care coordonează toată dinamica ființei umane, de la funcționarea celulei de bază până la dinamica celor mai complexe organe.

2. Programul evolutiv – este vorba de planul întocmit de ființele din sferele superioare (numai la cererea noastră) astfel încât să evoluăm în mod optim. Trebuie avut în vedere faptul că, deși un astfel de plan există pentru toată lumea, el nu poate lucra peste liberul arbitru, chiar dacă acesta este dominat de ego. Programul evolutiv se dezvăluie numai când dorințele legate de ego sunt depășite. Acestea din urmă sunt un puternic bruiaj pentru programul evolutiv.

3. Metaconștientul (supraconștientul) – este vorba de acea parte a minții care ne pune în conexiune cu lumile superioare, cu ceea ce noi numim divinitate, Logosul Divin.

Poarta de legătură cu divinitatea este sinele divin!

Sinele Divin poate fi accesat atunci când ne raportăm la cele mai înalte trăiri sufletești, când vizualizăm cele mai frumoase imagini, când manifestăm cele mai sublime gânduri de iubire și frumos, când aspirăm la cele mai frumoase și mai minunate idealuri etc. Când reușim să convergem relaxarea totală a trupului cu mintea și sufletul (conectate la cele de mai sus), putem spune că am atins o rază din Sinele Divin. Doar prin această poartă ni se revelează Divinitatea!

2.    Studiul

În trecut, datorită modului simplu de viață, existau foarte puține domenii care necesitau un studiu de lungă durată. La ora actuala, științele s-au dezvoltat atât de mult încât este imposibil să poți asimila (sau chiar citi) tot ceea ce s-a studiat, experimentat și dezvoltat timp de mai multe sute de ani, sau chiar mii de ani.

La școala zamolxiană se studiau atât legile frumoase, care erau cu mult mai multe decât am reuşit eu să percep, cât şi aspecte legate de trup, suflet şi minte. La acest stadiu se aveau în vedere deprinderea cunoştinţelor predecesorilor, cu precădere ale bendiselor şi ale preoţilor lui Gebeleizis. Adică învăţau despre cum poate fi vindecat corpul cu ajutorul ierburilor, seminţelor, florilor, copacilor şi pietrelor. Bendisele dețineau informații prețioase despre toate acestea și erau transmise din generație în generație. Preoţii lui Gebeleizis aveau unele cunoştinţe legate de energetica organismului şi, până la un anumit punct, puteau fi de ajutor în foarte multe situaţii.

Totuși, în ziua de azi trebuie să avem în vedere faptul că informația trebuie discriminată în funcție de ceea ce avem nevoie pentru propria noastră evoluție. Aceasta este o sarcină oarecum dificilă pentru cel care nu a învățat să-și asculte trupul, mintea și sufletul, de aceea este extrem de important să fie deprinsă ascultarea.

La ora actuală, putem spune că deținem o cantitate uriașă de informații. Ba mai mult, aceste informații pot fi accesate aproape gratuit (aceasta s-a numit în mediul ezoteric descătușarea lăcașurilor leilor). Problema cea mai mare o constituie selectarea informațiilor. Dacă informațiile asimilate nu sunt în acord cu programul nostru evolutiv, ele nu ne vor ajuta ci, dimpotrivă, vor avea un rol de balast, fapt care ne poate frâna procesul evolutiv.

Dacă nu învățăm să ne ascultăm trupul, mintea și sufletul, nu vom reuși să facem față oceanului de informații din jur. Presiunea din partea sistemului informațional va deveni din ce în ce mai mare astfel că, fără un bun sistem de ghidaj, nu vom putea face față, fapt ce va determina regresul evolutiv. Omul va fugi de evoluție, de societate, de progres, și chiar de el însuși, retrăgându-se cu frustrare și adoptând un stil de viață automat, șters, având tendințe spre vicii autodistructive, cum ar fi alcool, droguri, jocuri de noroc etc.

Pentru a naviga cu succes în acest ocean informațional trebuie să avem, asemenea unui bun marinar, în primul rând un vas funcțional, o busolă, și o hartă.

Vasul reprezintă ansamblul trup-minte-suflet, care trebuie să fie în deplină armonie, astfel că vom avea în vedere curățenia, hrănirea și dezvoltarea lor.

Busola este dată de ascultarea interioară, de ceea ce mintea, sufletul și trupul ne șoptesc atunci când ne deschidem urechea interioară.

Harta reprezintă viziunea noastră asupra propriei vieți, astfel că trebuie să știm unde suntem și încotro ne îndreptăm.

Astfel stând lucrurile, ne va fi lesne de ales (în oceanul informațional) ceea ce ne servește în evoluția noastră. Ba mai mult, putem deveni noi înșine surse de informații pentru cei din jurul nostru. Pas cu pas, vom descoperi că în interiorul nostru sunt adevăratele surse de informații.

De asemenea, ni se vor deschide alte simțuri subtile, precum simţul ordinii, simţul măsurii (proporţiilor), simţul echilibrului, simţul curgerii lucrurilor (evoluţiei), simţul întregirii lucrurilor (înțelegerea fenomenelor legate de ciclicitate, polaritate, gen). Cu ajutorul acestora vom putea desluși mai multe (și mai rafinate) legi universale, doar observând și contemplând atât la minunățiile din regnurile inferioare (mineral, vegetal și animal) cât și la cele din regnurile superioare (entități extraterestre, entități energetice, luminice).

3.    Hărnicia

Discipolilor zamolxieni li se dezvolta atât cultul muncii individuale cât şi cultul muncii colective. Oamenii erau adesea asociaţi cu arborii fructiferi, iar faptul că unii dintre daci nu prosperau era considerată o ruşine.

La şcoala zamolxiană se muncea în egală măsură pe toate cele trei planuri: exista o muncă fizică, una intelectuală (studiul zilnic) şi o muncă de evoluție, dezvoltare.

Când vizitau comunităţile şi răspândeau seminţele de lumină, adeseori discipolii participau la unele dintre proiectele comunităţilor (lucrări de aducţiune, fântâni, case, hambare etc.). Prin astfel de munci, discipolii și învățătorii zamolxieni nu doar ajutau comunitatea dar își formau o legătură subtilă puternică cu sufletul colectiv al respectivei comunități, iar acest lucru îi ajuta foarte mult atunci când răspândeau semințele de lumină.

La fel ca în trecut, și în ziua de azi se poate spune că hărnicia este o mare virtute. Munca individuală trebuie să fie împărțită pentru dezvoltarea întregului ansamblu trup-minte-suflet. Chiar dacă cineva nu are studii superioare, și prin natura muncii depune mai mult efort fizic, nu trebuie să neglijeze munca intelectuală și nici cea spirituală. Exersând ascultarea interioară, va reuși să fie un autodidact, putând chiar deveni un bun învățat, un bun artist, sau un bun învățător spiritual.

Munca în folosul comunității poate lua forma voluntariatului (dacă timpul permite), sau chiar ajutând pe cei care ne vin în cale. Ajutorul nu trebuie să fie neapărat material, ci poate lua forma unor sfaturi, rugăciuni pentru comunitate, sprijinul energetic pentru comunitate etc.

Fără îndoială că, în decursul timpului, rezultatele muncii nu vor întârzia să apară, însă aceste rezultate nu trebuiesc raportate la celelalte persoane ci numai asupra propriului trecut. Raportarea la alte persoane determină exacerbarea egoului și pervertirea căii spirituale. Este deci important să fim mai buni, indiferent de domeniu, doar față de cum eram înainte (cu o lună, un an, sau cu o oarecare perioadă în urmă).

4.    Cumpătarea

Discipolii erau învăţaţi încă de la început că totul în această lume se bazează pe echilibru şi bună proporţie. Natura este cel mai bun exemplu de echilibru şi bună proporţie, de aceea, în desele peregrinări prin natură, discipolilor li se arătau în mod direct toate acestea. Învăţau despre echilibrul şi armonia formelor, culorilor, despre ciclurile zi-noapte, despre echilibrul forţelor contrarii şi modul de acţiune ale acestora asupra elementelor.

La fel de adevărate sunt aceste învățături și pentru zilele noastre. Ba mai mult, datorită vieții trepidante, avem nevoie de cumpătare într-o măsură mai mare decât aveau nevoie discipolii în trecut. Astfel, chiar dacă se întâmplă să avem parte de o bună „deschidere” către un câștig material imediat nu trebuie neglijat cu niciun chip echilibrul trup-minte-suflet.

De asemenea, va trebui să avem în vedere echilibrul și pe relația gând-cuvânt-faptă. La fel cum în relația informație-energie-materie, materia le cuprinde și pe primele două, tot așa fapta va cuprinde atât cuvântul cât și gândul. De aceea înțelepții din toate neamurile și din toate vremurile au tot spus că faptele sunt cele care definesc omul. Iisus spunea că așa cum pomul se cunoaște după roade, omul se cunoaște după fapte. Un om echilibrat gândește, vorbește și înfăptuiește în armonie, atât cu el cât și cu cei din jurul său.

Natura ne oferă cel mai bun exemplu de echilibru și armonie, de aceea este indicat să fim cât mai des în mijlocul naturii, și să ne deschidem armoniei din jur. Natura ne oferă cel mai bun exemplu de echilibru, prin intermediul formelor, culorilor, sunetelor, energiilor, al dispunerii și dinamicii elementelor etc., atât în regnul mineral, cât și în cel vegetal și animal. Trebuie doar să deschidem și ochii minții și ai sufletului, și toate aceste minuni ne vor fi revelate.

5.    Perseverenţa

Discipolii zamolxieni ştiau că nu trebuie cu niciun chip să se oprească din ceea ce aveau de făcut. Pentru ei, nu exista punct final; ştiau că omul trebuie să se perfecţioneze continuu, că nu există limite, atât în cunoaştere cât şi în dezvoltare.

Se spune că obosește doar acela care se oprește din drumul evoluției spirituale. Adevărul este că nu există stagnare; fie suntem pe drumul evoluției, fie suntem pe drumul involuției. Desigur ca vor veni momente când pauzele vor fi binevenite, dar acestea nu trebuie să fie un prilej de involuție ci dimpotrivă. Evoluție înseamnă și cultivarea frumosului, atât în zona culturală (pictură, muzică, sculptură, creație audio-vizuală) cât și descoperirea minunilor naturii (munți, câmpii, mări, oceane, floră, faună etc.).

II.           CULTIVAREA VIRTUȚILOR

 

Virtuţile erau considerate (şi vor mai fi) cele mai de preţ comori ale omului. Prin ele, omul este mai aproape de divinitate, de nemurire chiar. Virtuţile sunt cele care transcend dualitatea, forma, timpul. Virtuţile nu au vârstă, de aceea se pot considera mereu tinere. Toate virtuţile au putere asupra materiei; ele sunt totodată puteri prin care omul se apropie de zei.

Omul se naşte cu anumite virtuţi (obţinute cu mult efort în vieţile anterioare), le poate deprinde în decursul vieţii (prin numeroasele încercări), sau chiar pot fi primite datorită capacităţii de accesare a planurilor înalte.

De regulă, virtuţile din naştere sunt voinţa şi curajul. Ele s-au „cimentat” pe corpul spiritual datorită numeroaselor întrupări, prin care s-a experimentat lupta, negustoria, calitatea de conducător, dar pot veni şi din prigonire, suferinţă, nedreptate etc. Chiar dacă aceste virtuţi pot fi un „bun” din naştere, ele trebuie continuu dezvoltate, rafinate, altminteri rămân în „adormire”. De asemenea, voinţa şi curajul trebuie neapărat controlate de echilibru, bun simţ şi cunoaştere, iar prin toate acestea se deprind răbdarea şi modestia. Acestea două sunt considerate chiar mai importante decât voinţa şi curajul, deoarece au o mult mai mare putere de a schimba lucrurile în planul material.

1.     Iubirea

Este cea mai mare putere a omului, este prima emanație a spiritului și animatorul prim al sufletului. Iubirea este puterea care unește și vindecă oamenii, indiferent de culoare, religie, tradiții sau apartenență ideologică.

Din păcate, în vremurile actuale, iubirea este înlocuită, din ce în ce mai des, cu senzualitatea, cu plăcerea carnală, ceea ce înseamnă un blocaj imens la nivelul sufletului. Ba mai mult, cercetătorii au făcut aceeași greșeală, de a considera iubirea ca fiind un aranjament biochimic de moment, care ar dura în jur de doi ani și jumătate. Deci avem iarăși confuzie între atracția carnală (ce ține într-adevăr de biochimie) și iubire. Ba mai mult, OMS (Organizația Mondială a Sănătății) a introdus-o în rândul deranjamentelor mentale. Adevărul e că iubirea este incomparabil mai puternică decât atracția biochimică a trupului. Iubirea pentru copii sau pentru părinți, de exemplu, nu durează doar doi ani și jumătate, ci chiar transcende viața, deci poate dura mai multe vieți.

Din păcate, oamenii s-au atașat atât de mult de corpul fizic încât afirmațiile acestor cercetători par să le confirme ipotezele, astfel că majoritatea oamenilor consideră că tinerețea este perioada iubirilor. Nimic mai fals! Iubirea nu este condiționată de nimic, nici de trup, nici de vremuri, nici de vârstă, nici de vreo condiție anume. Iubirea se deschide doar iubirii, și nu ține cont de nicio vârstă.

Pentru descătușarea energiilor iubirii trebuiesc rupte atașamentele de corpul fizic. Noi nu suntem corpul fizic ci suflete care au un corp fizic. Suntem cu mult mai mult decât trupul. Acesta este un instrument al sufletului, un mijloc de manifestare în planul fizic (3D).

Următoare tehnică (meditație dinamică) poate determina, într-un timp scurt, ruperea unor blocaje la nivelul emoțional și mental, care nu permit manifestarea sufletului, adică a iubirii din ființa noastră lăuntrică.

Ne vom așeza într-o poziție cât mai confortabilă, fie turcește, fie întinși pe spate. Pentru început, ne vom relaxa fiecare membru, fiecare parte a corpului, astfel încât să nu avem niciun fel de deviere a atenției către propriul corp.

Când simțim că trupul este pe deplin relaxat, ne vom muta conștiența către trupul nostru luminic. Fiecare ființă umană are acest corp de lumină; el este dincolo de corpul energetic, emoțional și mental. Printr-un act de voință ne vom detașa trupul de lumină de celelalte corpuri.

Ne vom privi brațele de lumină, trunchiul de lumină, picioarele de lumină, și vom admira perfecțiunea sa. Trupul de lumină este perfecțiunea întruchipată, este primul trup al spiritului, fiind sursa primă de energie și lumină pentru matricea noastră bio-informațională. Acest trup de lumină nu are defecte, nu are vârstă, nu are niciun fel de condiționări și poate lua orice formă. Singura sa menire este să manifeste iubire, lumină, armonie, frumusețe.

Vom observa, în foarte scurt timp, că alte trupuri de lumină se apropie de noi. Vom simți fiori plăcuți și senzații din ce în ce mai rafinate și plăcute. Fiecare astfel de trup de lumină este perfect, precum este și al vostru. Vă veți uni mâinile de lumină, vă veți îmbrățișa, veți zbura având brațele de lumină în jurul celuilalt. Formați sfere de lumină din trupurile voastre luminice. Spuneți fiecărui trup de lumină cât de multă iubire simțiți și vi se va răspunde la fel.

Jucați-vă cu energia voastră luminică; creați sfere de diferite culori, umpleți-le cu iubire, lumină, bucurie, și dăruiți-le celorlalți. Gustați din aceste sfere, simțiți căldura lor deosebită, permiteți sentimentelor să se manifeste fără niciun fel de reținere. Nu permiteți nicio formă de cenzură sufletească. Dacă simțiți nevoia să vă uniți intim cu un alt trup de lumină lăsați lucrurile să se desfășoare, veți observa imediat că sunt trupuri de lumină care vor dori același lucru și veți face dragoste în cea mai minunată și rafinată formă.

Permiteți-vă să aflați cât de mult poate lumina trupul vostru luminic, cât de multă iubire poate primi și oferi, cât de multă bucurie poate simți.

Cu fiecare astfel de meditație dinamică veți reuși să descătușați tot mai multe energii deosebite din corpul vostru luminic, și să manifestați tot mai multă iubire în viața voastră. Veți vedea că și în planul fizic iubirea se alătură iubirii; întâi veți găsi iubirea din interiorul vostru și apoi se va manifesta și în exterior.

2.    Voința

Este aspectul motivațional, motorul din spatele oricărei acțiuni pe termen mediu sau lung. Este important să distingem în mod clar care sunt motivațiile care se află în spatele acțiunilor noastre.

Există două tipuri de motivații pentru acțiunile noastre:

1. Motivațiile care au ca obiect egoul

2. Motivațiile care au ca obiect sufletul, evoluția spirituală

Motivațiile care au ca obiect egoul sunt cale care determină focalizarea forțelor fizice, mentale, emoționale, pentru atingerea unor obiective, sau dobândirea unor bunuri, funcții, titluri etc., iar cele care au ca obiect evoluția spirituală vin din cele mai profunde straturi ale ființei noastre, și au ca obiectiv atingerea sferelor superioare, îndumnezeirea, revenirea la Sursa Primordială.

Voința care se află în spatele acțiunilor pornite din ego nu este neapărat nebenefică atâta vreme cât acțiunile noastre respectă principiile de bază, adică nu deranjează și nu dăunează altor ființe în niciun fel.

Nu întâmplător am spus că este extrem de important să se stabilească o bună relație între conștiință și ansamblul trup-minte-suflet. Dacă cineva simte un impuls puternic pentru a aduna putere, cunoaștere, bogăție, faimă, atunci nimeni nu are dreptul să-i conteste alegerea. Va avea parte de ce și-a propus în funcție de energia (fizică, emoțională, mentală) investită.

Voința este în strânsă legătură cu viziunea, pe termen mediu și lung, legată de propria persoană astfel că, cine nu știe ce vrea de la sine, care nu are o viziune, un plan bine stabilit, nu poate avea nici energia necesară, nici voința de a merge mai departe. Obiective precum a fi mai bogat, mai puternic, a obține mai multe titluri etc., nu au nicio valoare dacă nu există un plan desfășurat în spațiu-timp. Acest plan reprezintă informația din spatele voinței. În orice materializare se va respecta relația de cauzalitate informație-energie-materie. Dacă viziunea (planul, platforma) este clară, și nu se va schimba între timp, va acumula energie și apoi se va materializa.

Dacă planul este în acord cu ceea ce ne-a șoptit trupul, mintea și sufletul, atunci voința noastră va fi de fier, și vom merge până la capăt, adică până la materializarea dorințelor.

Voința care are ca obiectiv evoluția spirituală vine din atingerea specială a celor mai subtile straturi ale sufletului. Acolo sunt vibrațiile primordiale, amintirile, emoțiile, când eram doar suflete în oceanul de lumină infinită al Sursei Primordiale. Aceste straturi pot fi atinse prin intermediul unor experiențe deosebite, prin meditații speciale, ori prin intervenția unor ființe din sferele superioare. Odată atinse aceste straturi, vibrațiile descătușate vor schimba total viața omului, astfel că evoluția spirituală va fi principalul țel în viață. Voința unui astfel de om este asemenea diamantului, putând suporta orice fel de greutăți și restricții de ordin material.

3.    Curajul

Curajul a fost, și încă este, una dintre cele mai apreciate virtuți dar, pentru a o evidenția și dezvolta, trebuiesc eliminate neîncrederea, frica şi îndoiala. Curajul a fost virtutea de bază a războinicilor. Vitejia, bravura, neînfricarea erau, într-adevăr, cele mai apreciate calități ale războinicului, dar acestea erau temperate de cumpătare, înțelepciune, și un anumit cod al onoarei.

Curajul nu este o virtute de bază doar pentru războinici, ci este o calitate sufletească necesară oricărui căutător al împărăției divine. Nu este ușor să asculți de șoaptele sufletului și, dacă este necesar, să mergi înainte și să lași totul în urmă. Curajul este necesar și negustorilor, și celor ce administrează și veghează asupra bunului mers al unei comunități, și exploratorilor, și celor care determină progresul unei comunități sau ai unui domeniu anume etc.

Orice schimbare reală din viața noastră se datorează unui act de curaj, unei decizii asumate. Se poate spune că viața fiecăruia este rezultanta deciziilor pe care le-a luat până la acel moment. Orice decizie este un act de curaj, deoarece se asumă responsabilitatea. Curajul de a acționa va fi cel care determină orice fel de schimbare în realitatea obiectivă.

Pentru dobândirea şi creşterea mai rapidă a acestei virtuți, şcolile de iniţiere ale tuturor timpurilor au întocmit o serie de programe (tehnici) specifice. Tehnicile difereau în funcţie de zona geografică, de istoria şi tradiţiile populaţiei respective. Spre exemplu, dacă în Egipt testul curajului implica mersul printre crocodili şi şerpi, în Dacia, învăţătorii zamolxieni se foloseau de lupi şi urşi. De asemenea, fiecare discipol trebuia să traverseze de unul singur un lanţ muntos, fără niciun fel de ajutor.

Pentru a fi considerat demn de nivelul al treilea (în școala zamolxiană), discipolul trebuia să traverseze o peşteră foarte lungă. Era o sarcină extrem de dificilă, care ţinea mai multe zile. Traseul era deosebit de dificil, cu suişuri şi coborâşuri în pantă mare, în beznă totală, şi cu o senzaţie puternică de istovire fizică şi psihică, precum şi o stare de totală debusolare.

Astfel de teste puneau la încercare nu doar voința și curajul, dar și răbdarea, credința în propriile puteri, precum ajutau și la dezvoltarea unor capacități considerate paranormale.

Fiecare dintre dumneavoastră, ați fost cel puțin o dată războinic (soldat) într-o viață anterioară. De asemenea, ați fost de mai multe ori implicat în activități care necesitau curaj și asumarea unor responsabilități, precum negustor, administrator sau conducător (mai mic sau mai mare). Astfel, curajul dovedit în acele vieți s-a imprimat în zestrea voastră spirituală, în corpul vostru cauzal, sub forma unor vibrații specifice. În timp relativ scurt, folosind următoarea tehnică de regresie, se pot accesa acele vibrații și folosi în viața noastră.

La fel ca la tehnica de accesare a corpului luminic, ne vom așeza într-o poziție cât mai confortabilă, fie turcește, fie întinși pe spate. Pentru început, ne vom relaxa fiecare membru, fiecare parte a corpului, astfel încât să nu avem niciun fel de deviere a atenției către propriul corp fizic.

Când simțim că trupul este pe deplin relaxat, vom avea în vedere intenția de a pătrunde în subconștient și de a accesa vibrațiile din viețile anterioare în care am dat dovadă de curaj, de responsabilitate, de vitejie etc.

Transmitem un ordin clar către subconștient să ne faciliteze legătura cu o viață anterioară în care am participat la o bătălie și în care curajul nostru s-a manifestat cu putere.

În continuare, rămâneți în starea de relaxare și așteptați... S-ar putea ca primele flashuri să apară din prima încercare. Rămâneți pasivi, chiar dacă veți începe să auziți zăngănit de arme, cai nechezând, sau țipete de luptă. S-ar putea să simțiți efectiv sabia, sulița, arcul, sau unealta voastră de luptă în mână; veți putea simți sub voi silueta calului, armura, sau chiar o durerea unei răni. Este posibil să vă vedeți chiar în timp ce vă luptați cu un alt războinic. Nu veți simți nicio frică, ci doar forța deosebită care vă animă curajul de a participa la această luptă.

Dacă simțiți un fior, oarecum rece, în zona abdomenului, înseamnă că ați preluat vibrația momentului. Tot printr-un act de intenție, veți ieși din regresie și din meditație. Vibrația aceasta vă va ajuta și în viața actuală, atunci când trebuie să înfruntați o situație anume, când trebuie să alegeți, să decideți într-o situație delicată. Vă va ajuta să spuneți nu sau da atunci când este cazul; vă va ajuta să vă expuneți și să vă argumentați părerea atunci când situația o cere; vă va ajuta să vă apărați interesul, punctul de vedere etc.

Rețineți că degeaba aveți toată bogăția din lume, toată cunoașterea și toată răbdarea sfinților, dacă nu aveți și curajul de a vă implica, de a acționa, de a participa la dinamica realității!

4.    Răbdarea

Răbdarea, ca bun spiritual, este o forța rezultantă a voinţei, echilibrului şi cunoaşterii. Acestea dau viziunea de ansamblu asupra mersurilor lucrurilor (ştiinţa dinamicii ciclurilor). Astfel, înţeleptul ştie că există un timp pentru orice acţiune, precum şi o măsură.

Răbdarea cere timp, cere efort, cere sacrificii, de aceea se spune că fructele răbdării sunt cele mai dulci cu putință.

5.    Modestia

Asemenea răbdării, și modestia (smerenia) este o virtute specială, care se obține numai în timp, și adesea cere sacrificii, suferință și multă înțelepciune deoarece modestia se obține numai în dauna egoului.

Modestia este asemenea unei chei universale, prin care se deschid toate ușile. În Proverbe (22.4) se spune că „răsplata smereniei, a fricii de Domnul, este bogăţia, slava şi viaţa.” Frica de Domnul se referă la respectul față de Sursa Primordială, față creația și legile Sale.

Se pare că divinitatea a ales o formă neobișnuită (pentru mintea umană) de a testa modestia în om. Un om smerit în fața celor puternici sau în fața divinității nu are nimic de a face cu modestia, smerenia, ci este doar o formă de manifestare a fricii. Modestia este verificată prin felul în care te porți cu cei considerați sub nivelul tău de evoluție. La fel cum caracterul omului iese în evidență atunci când este pus în situații tensionate sau la limită, tot așa, modestia strălucește atunci când respecți viața oricărui om, indiferent de cât de rău a ajuns, indiferent dacă se afla la periferia scării sociale. Un om care a câștigat darul modestiei, smereniei, nu va privi la aceste atribute, nu va privi la condiția socială a omului, ci numai la spiritul care animă acel trup.

 

 

Bucuria inimii  sa fie  mereu  cu tine, cu voi.......
Va îmbratisez cu drag, Gia.