Jocul oglinzilor este mereu prezent, acesta fiind parte componenta din realitatea manifesta. El este un dar al Creatorului prin care suntem ajutati sa ne vedem in fiecare secunda, sa ne cunoastem, sa ne amintim ca, in definitiv, suntem parte din tot si una cu toate.
Un copac, de pilda, este iubire divina, dar este si o continuare a ta, oglindind sublimul din tine, din mine, din noi. O floare este oglinda zambetului tau, un fir de iarba, este oglindirea gingasiei tale, un copil cu ochii curati este oglinda inocentei pe care nu ai pierdut-o niciodata ci exista inauntrul tau, cantandu-si simfonia ce asteapta sa fie auzita de catre urechile tale prea preocupate sa asculte tumultul impresiei de separare pe care in mod uzual il numesti „realitate concreta”. Dar, ceea ce te inconjoara este complex si oglindeste in mod complet, realitatea ta interioara. De aceea traim intr-o lume in care inca vedem, pe langa candoare, rautate, angoase, suparare, remuscari, distrugeri si alte aspecte mai putin placute ale realitatii. Am invatat sa le vedem, sa le identificam, sa le catalogam si sa le judecam. Dar aproape intotdeauna, le percepem ca fiind exterioare noua, uitand de jocul oglinzilor, uitand ca, oricat de absurd ar parea, acestea reflecta o parte din noi, pe care o tinem in umbra, refuzand sa o constientizam, in felul acesta, neputand sa o transcendem. Atata timp cat in lume vedem nedreptate, sa ne amintim ca avem si noi o mica contributie la aceasta dar si ca avem puterea de a aduce schimbarea. Ne este frica sa ne privim in oglinda realitatii manifeste cand defapt ar trebui sa facem acest exercitiu, zilnic. Nu il facem, insa, pentru ca am fost invatati sa ne simtim vinovati, am fost invatati ca vinovatia se pedepseste si ca pedeapsa doare. Si nu ne mai dorim durere, pentru ca natura noastra reala si profunda stie ca, in esenta, este bucurie si tinde sa caute starea de liniste si beatitudine. Dar cautam aceasta stare in mod trunchiat, ignorand legile reale ale universului in care traim si sarind peste etape. Nu ne-a invatat nimeni ca fiecare „greseala” si fiecare aspect mai putin placut din noi insine, a fost pus acolo pentru ca noi sa invatam din el, pentru ca noi sa traim anumite experiente din care sa acumulam cunoastere si ca, in momentul in care ne confruntam cu acestea, vinovatia nu isi are rostul. In acele momente, in care ne confruntam cu elemente ale propriei umbre pe care le vedem oglindite in realitatea manifesta, nu facem decat sa ne confruntam cu elemente de contrast ale acestui univers dual, contrast din care invatam sau intelegem ceea ce vrem si ceea ce nu vrem sa fim. Fiecare experienta a contrastului aduce cu sine cunoastere si intelegeri noi, dar acestea devin prezente atata timp cat constientizam acea experienta in profunzime. Traim un episod neplacut, in viata noastra apare o persoana care ne enerveaza sau ne provoaca durere, la locul de munca se intampla nedreptati, la stirile de seara vedem o realitate care nu aduce zambet in sufletul nostru. Toate acestea sunt oglinzi. Chiar daca in principiu noi nu suntem o/un criminal, un hot sau o persoana nedreapta, aceste aspecte ale lumii inconjuratoare au ecou inauntrul nostru. Acest ecou este reprezentat de probleme interioare ramase nerezolvate, de frustrari, remuscari, vinovatii si dureri ce construiesc la nivel de subconstient aspecte asazise „negative” pe care le vedem mai apoi reflectate in realitatea cotidiana pe care o traim. Asadar, de vrei sa te cunosti in amanunt, si ar fi bine sa incepi sa o faci pentru a incepe, in felul acesta, procesul de constientizare si pentru a incepe sa te trezesti tot mai mult, traindu-ti viata constient si nu pe pilot automat, ai posibilitatea sa o faci in mod continuu. Oriunde te-ai uita esti tu. In interiorul tau esti tu, natura ta Divina, lumina, scanteia, Creatorul, iar in exterior, esti efectiv, inconjurat de oglinzi, oglinzi ale universului tau interior, ale infinitului profunzimilor tale. Priveste inauntrul tau dar priveste si la tot ceea ce te inconjoara. Fa acest exercitiu de constientizare. Lasa deoparte ideea ca esti separat de realitatea in care traiesti si simte-te una cu tot si cu toate. Priveste la tot si reflecteaza. Nu privi doar la aspectele negative, priveste si la cerul albastru oglinda infinitului si seninatatii din tine, priveste si la pasarea din vazduh, oglinda a libertatii tale nelimitate, priveste si la campul de flori, oglinda a frumosului, dar nu privi doar la aspectele pozitive, evitandu-le pe cele mai putin placute (cel putin intr-o prima faza, in faza in care incepi sa te recunosti in intregime, in care incepi procesul de vindecare si transcendere). Priveste deci si la vecinul enervant care iti intuneca diminetile, si la seful nedrept care iti pune bete in roate si la hotul care, la stiri, auzi ca a savarsit o infractiune si cerceteaza, cauta ecoul acestora in tine. Intreaba-te de ce aceste experiente au fost atrase in propria ta realitate, de ce au aparut in viata ta, care parte din tine le-a chemat si de ce? Nu este necesar sa dai un raspuns clar si coerent in momentul acela. Poate nu stii, poate nu auzi inca ecoul lor. Insa, intreaba-te si stii ca ecoul exista undeva si ca odata acceptat acest fapt, in timp, vei intelege, de o maniera cognitiva sau pur si simplu intuitiva. Ceea ce poti sa faci, la momentul respectiv, este sa accepti jocul oglinzilor, sa accepti ca ceea ce vezi inafara are un corespondent in interiorul tau si sa lansezi intentia de a intelege, de a vindeca, de a ierta si de a transcende acea parte, in felul acesta ajutandu-te pe tine dar contribuind si la o schimbare a paradigmei lumii in care traim. Pana in momentul in care oglinda ta va arata perfectiunea lumii inconjuratoare si al celorlalte oglinzi din jur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu