Legile Belagine

                                    

1. Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin
toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul
sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este
mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din
lumina prinde viata si ia faptura.

2. Precum fulgerul aduce lumina si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul
omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce
arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea
sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care
se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

3. Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca
aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste
copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si
pamantul cel neted.

4. Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai
repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea.

5. Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt, cu atat radacinile sale sunt mai adanci
in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie
sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6. Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu
se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel
ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7. Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste
tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare, si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor.

Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine

seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar
impreuna puterea este si mai mare.

8. Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este
cupamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la
gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa. Sa-ti fie gandul
limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare
asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.

9. Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit,
caci te-ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar; sunt ca
pulberea campului ce-ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele
te indeamnala trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea,
neputinta, saracia,boala, amaraciunea si moartea.

10. Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea
lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat
este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea
lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau
frumusetea ? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul ? Doar
cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoastere daca
ea nu este lamurita de vreme.

11. Fierul inrosit a fost rece si se va raci iarasi; Vasul a fost pamant si va fi iarasi pamant;
Pamantul ce-a fost sterp acum este pamant roditor si se va starpi iarasi peste vremi. Ravna
omului face schimbatoare toate acestea. Dar ravna ii intoarce bucuria in tristete si linistea in
neliniste. Fierul si focul ajuta omul, dar il si vatama. Si aceeasi ravna il indeamna a merge
pecarari nestiute si nebatute de ceilalti dinaintea lui. Tot ravna il indeamna la strangere de
averi, lamarirea puterii si a se masura cu altii. Fereste-te de a te masura cu altul, caci trufia de
aici se naste; ea te va cobori mai jos de dobitoace si te va desparti de fratele si de vlastarul tau.
12. Neinteleptul este manat de ravna, dar inteleptul incaleca ravna. Neinteleptul sufera cand
ravna il duce la pierdere si la cadere, dar inteleptul intotdeauna gaseste castigul in pierdere si
inaltarea in cadere.

13. Trufia raceste iubirea inimii si o face in dusmanie si nu exista dobitoc mai josnic decat
omul care nu mai are iubire in inima sa. Caci iubirea este cea dintai putere si chipul ei este
lumina. Ia seama ca nu cumva gandul tau sa se impresoare cu trufia, caci mai jos de dobitoace
vei ajunge.

14. Gandul bun si vorba in inteleapta iti pot potoli necazul, iti pot racori inima, dar nu te
vindeca, pentru ca omul sufera dupa cum trufia a crescut in el, caci suferinta este umbra trufiei.

15. Nu iti lega sufletul de nimic lumesc, de lucruri, de dobitoace, de argint sau aur, caci ele asa
cum vin, asa pleaca. Dupa orice zi vine si noaptea, si dupa iarna vine primavara, caci asa este
randuit si asa este firea lucrurilor. Toate cele ce se vad, se nasc, cresc si apoi se intorc de
unde au plecat. Doar firea lucrurilor ramane pururi, iar aceasta are nenumarate si nesfarsite
ramuri, siasemenea izvoarelor mintii si sufletului tau, ele nu se arata la vedere. Caci o suflare si
un foc fac sa creasca toate cele ce cresc ierburi, copaci, dobitoace si oameni– si din aceeasi
vatra vin si catre aceeasi vatra se intorc, si vatra aceasta este pururea.

16. Precum copacul cel falnic creste langa cel mic fara a-i face rau, asa sa fiti intre voi, cel
mare sa nu loveasca pe cel mic si nici sa-i amarasca sufletul, caci va avea datorie mare de dat,
la fel ca si hotul. Arunca un lemn pe rau si mai multe vor veni din susul sau catre tine. Adu-i
multumire semenului tau, adu-i lumina pe chip si in suflet, iar toate acestea le vei gasi mai
tarziu inflorite in inima ta.

17. Nu lua cu siluire si nici cu vorbe amagitoare ceea ce nu este al tau, caci cel ce priveste
prin ochii tai este acelasi cu cel ce priveste prin ochii celuilalt. Ia seama la taina aceasta.

18. Nu grabi nici o lucrare caci trasul de ramuri loveste inapoi. Fructul copt este usor de luat,
cel necopt este greu de luat si gustul e neplacut. Nu te grabi deci sa aduni ce este inainte de
vreme,caci iti va amari sufletul. Cum creste cadrul, asa creste si stinghia si cum creste roata
asa creste si ispita.

19. Ramai mereu in racoarea sufletului tau, dar daca mania se aprinde in tine, ia seama ca nu
cumva sa treaca de vorba ta. Mania vine din teama si nu a locuit dintru inceput in inima ta;
Daca nu creste prin trufie, ea se intoarce de unde a plecat. Trufia inchide poarta intelepciunii,
iar cel trufas se pune singur langa dobitoace. intelepciunea este mai pretuita decat toate cele
ce se vad cu ochii, ea este aurul mintii si sufletului tau si este rodul cunoasterii udata de vreme.

20. Nu-ti amari sufletul cand simti durerea si neputinta, ci mai degraba cauta sa te folosesti de
ele pentru indreptare , caci in rod ai si samanta. Nu se poate ca o samanta buna sa dea rod
rau.Lacomia intotdeauna duce la pierdere, furtul intotdeauna duce la boala, gandurile sterpe
intotdeauna duc spre ratacire, mania intotdeauna loveste inapoi, rautatea si neadevarul
intotdeauna aduc neputinta , trufia intotdeauna aduce suferinta.

21. Mergi la izvor cand sufletul ti-e aprins, scormoneste in apa limpede si asteapta pana ce
devine iarasi curata. Asa se va duce si aprinderea sufletului tau, precum tulburarea aceea.

22. Ia bine seama la taina semintei. Asemeni ei este gandul tau, si cum samanta nu se poate
fara coaja, asa este si gandul cel rodnic al omului. Coaja gandului rodnic este vointa, iar fara
vointa,gandul se usuca si nu foloseste la nimic. Dar puterea este in rabdarea semintei, iar
vointa si rabdarea fac mladita firava sa razbata pamantul tare.

23. In vremea lucrului tau, inveseleste-ti inima la vederea lucrarii tale inainte de terminarea
ei,caci precum fructul isi anunta venirea cu o floare, tot asa fapta omului este vazuta de cel
cumintea si simtirea limpede, inainte de a fi terminata.

24. Ia bine seama la cauza omului sarac, dar si la cauza omului grabnic avut, caci nici una nici
alta nu sunt firesti. Omul sarac are multe ganduri desarte si le schimba de la o zi la alta,
vorbeste mult si lenea i-a invelit bratele si picioarele. Cel grabnic avut ori e hot si inselator, ori
vede mai bine necazul altuia si cauta a-l amagi, de acolo isi trage grabnica avutie.

25. Fii bland si rabdator cu cei de langa tine, caci asa cum te porti tu cu ei, asa se poarta si
altii cu tine, caci simtirea lui este la fel cu simtirea ta, din aceeasi suflare este si simtirea lui, iar
lumina ce se vede prin ochii lui este din aceeasi lumina cu cea care se vede prin ochii tai.

26. Unde este taria omului acolo ii este si slabiciunea , ceea ce-l ridica il si coboara; ramai in
limpezimea mintii si simtirii tale si vei vedea toate acestea. Cel mic este deasupra celui mare,
cel usor este deasupra celui greu, cel slab este deasupra celui tare, cel bland este deasupra
celui aprig. Limpede sa-ti fie mintea si simtirea, si ia seama de toate acestea.

27. Taria muntelui vine din rabdarea sa, din linistea sa, stanca ii este numai invelitoare. Dar
taria lui este incercata de vant, de apa cea lina. Ia-ti puterea din rabdare si din liniste si
foloseste-te deea prin limpezimea gandului tau, caci nu tulburarea izvorului roade stanca, ci
limpezimea sa.

28. Lucrarea facuta din teama nu are viata lunga si taria ei este asemeni unei revarsari de ape
care tine putin. Asa este si cu tulburarea oamenilor, ea vine de afara, dar este chemata de
teamalor, insa teama vine prin necunoastere, iar necunoasterea prinde putere prin neadevar,
lene si trufie.

29. Soarbe cunoasterea de la cei cu barba alba si nerosita de vin si lasa vremea sa o imbrace
cuintelepciune. Nu privi la trupul lor slabit si garbovit, caci toate acestea sunt plata lor pentru
cunoasterea lucrurilor si cresterea intelepciunii.

30. Multumeste pamantului pentru toate cele ce-ti ofera, multumeste cerului pentru ploaia care

iti hraneste pamantul, multumeste soarelui pentru caldura si lumina casei tale si a pamantului
tau,multumeste lunii pentru linistea somnului tau, multumeste stelelor ca vegheaza asupra
somnului tau, multumeste muntelui pentru povetele si fierul ce-l iei din el, multumeste padurii
pentru tot ce iei de acolo, multumeste izvorului pentru apa ce-o bei, multumeste copacului
pentru lucrarile ce-ti arata, multumeste omului bun ce-ti aduce bucurie si zambet pe chip.

31. Precum iarba buna creste cu iarba rea, asa sunt si oamenii, dar tine seama ca purtarea lor
cea rea este semanata si crescuta din teama si neputinte, iar trufia este invelitoarea lor. Nu
certa purtarea lor si nu cauta a-i indrepta din vorbe si mustrare, caci apasarea pe rana nu o
vindeca.Oare iarba aceea este rea doar pentru ca este amara pantecului tau ? Asa este si cu
omul, de vei vrea sa-l indrepti, adu-i pentru inceput gandul si simtirea la ce este placut atat
omului bun, cat si omului rau. Unul vede roata plecand, iar altul vede aceeasi roata venind.
Cine vede mai bine ?

32. Doar cel inteleptit poate vedea limpezimea si linistea din mintea si sufletul celui tulburat,
caci cel inteleptit a fost odata si el la fel ca si cel tulburat si roadele amare l-au facut sa tina
seama de alcatuirea fiintei sale. A fugit de roadele sale amare in varful muntelui si acolo nu a
scapat de ele, a fugit in mijlocul padurii si iata ca roadele erau cu el, apoi a privit in launtrul
sausi iata ca roadele sale amare aveau radacini in mintea si simtirea poftelor sale.

33. Este o floare mai frumoasa ca cealalta ? Este un izvor mai limpede decat altul ? Este un fir
de iarba mai presus de un altul ? Fiecare are taria, frumusetea si priceperea lui. Este in firea
lucrurilor ca padurea sa aiba felurite soiuri de copaci, de iarba, de flori si dobitoace. Nu
seamana un deget cu altul de la aceeasi mana, dar este nevoie de toate pentru a bate fierul.
Este marul mai intelept decat prunul sau parul ? Este mana stanga mai buna ca dreapta ?
Altfel vede ochiul stang de cel drept ? Cele de sus isi au rostul lor si cele de jos isi au rostul lor,
cele mari isi au rostul lorsi cele mici isi au rostul lor, cele repezi isi au rostul lor si cele incete isi
au rostul lor, cele ce au fost si-au avut rostul lor si cele ce vin isi vor avea rostul lor.

34. Neputinta vine dupa rautate si neadevar, caci ceea ce dai aceea primesti, ceea
ce semeni aceea culegi, dar ia seama ca lumina sufletului tau si al celui de langa tine are
aceeasi vatra si ramane fara umbra. Vezi ce tulbura necontenit izvoarele mintii si sufletului
aproapelui tau. Adu-i linistea in suflet si limpezimea in minte si batranetile tale vor fi ca pomul
copt, oasele si taria ta nu vor slabi si te vei intoarce de unde ai venit, satul de caldura urmasilor
tai.

35. Intotdeauna va fi cineva dedesubtul tau si intotdeauna va fi cineva deasupra ta. La cele ce
sunt dedesubtul tau sa te uiti cu iubire si nu cu trufie caci acolo iti sunt radacinile, iar la cele ce
sunt deasupra ta sa te uiti cu privirea de prunc si fara teama.

36. Cele tari, cele slabe si cele nevazute sunt cele ce alcatuiesc lumea si toate acestea
legasesti in om si toate alcatuiesc un intreg. Nu este nimic care sa fie afara si sa nu fie si
inauntru. Ia seama la toate acestea cand iti apleci privirea inauntrul tau si vei gasi
toataintelepciunea zeilor ascunsa in nevazutul fiintei tale. Zeii au luat seama inaintea omului de
aceasta intelepciune si asta i-a adus mai aproape de Focul cel Viu si Vesnic.

37. Ia aminte ca bataia inimii, curgerea sangelui prin vine, vindecarea ranilor, frumusetea
ochilor si minunatia alcatuirii trupului sunt facute prin puterea si suflarea Focului cel Viu si
Vesnic care este in fiecare si al carui chip se arata in lumina. Dar nu uita ca trupul este doar o
farama din putinul care se vede…

38. Curatenia trupului si desfatarea sa prin simturi te pune doar putin mai sus de dobitoace,
caci nu un sunet placut te ridica, nici o duioasa atingere, nici un gust placut, nici o mireasma
imbatatoare si nici o bucurie a ochilor. Caci unde este caldura, apare si frigul, unde este
dulcele apare si amarul, unde este placutul apare si neplacutul, unde este mireasma apare si
duhoarea, iar unde este ras, si plansul pandeste.

39. Iata dar calea de inceput : cumpatarea in toate cele ce faci, ascultarea de batrani si de cei
intelepti, harnicia, multumirea cu ceea ce ai, ferirea de neadevar si de vorbele desarte, ferirea
de cearta si de manie, buna purtare intre semeni. Dimineata sa te trezesti cu ele, ziua sa le
porti mereu in minte, seara sa le ai cu tine in somn si astfel supararea, lipsa, amaraciunea,
neputinta,boala si rautatea altora nu se vor atinge de tine.

40. Dincolo de acestea se afla iubirea, vointa, curajul, rabdarea, modestia si ele ridica omul cu
adevarat. Acestea sunt cele ce te apropie de Focul cel Vesnic si, prin ele, calea ta urmeaza
calea zeilor, dar ingroparea lor te arunca mai jos de dobitoace. Doar prin ele primesti
adevarata cunoastere si intelepciune, adevarata putere, adevarata bucurie, adevarata bogatie,
rodnica si trainica lucrare.

41. Dar iata ca unde este iubirea poate aparea si ura, unde este vointa poate aparea si
delasarea,unde este curajul poate aparea si frica, unde este rabdarea, poate aparea si graba si
unde este modestia poate aparea si trufia. Caci miscatoare sunt si cele ce se vad si cele ce nu
se vad din fiinta omului.

Dar toate acestea sunt ale celui ce simte, iar peste el se afla cel ce gandeste si acesta este cel

ce vede miscarea in nemiscare, este cel care dincolo de toate aceste virtuti se desfata in
cunoasterea si linistea ce intrece orice bucurie, iar atentia, echilibrul si limpezimea sunt 

uneltele sale.

42. Cel tulburat vede binele ca bine si raul ca rau, este atras de una si fuge de cealalta, dar
inteleptul vede si frumosul si uratul, simte si frigul si caldura, si finetea si asprimea, aude si

placutul si neplacutul, gusta si dulcele si amarul, simte si mireasma si duhoare a si nu face
judecata intre ele. El vede deslusit ca firea lucrurilor este in toate, caci frumosul din urat se
trage si uratul din frumos, dulcele a fost amar la inceput si se va face iarasi amar, placutul se
naste din neplacut si neplacutul din placut. Si toate acestea lumineaza sufletul inteleptului
pentru ca cele bune si placute hranesc si bucura trupul si simturile sale, iar cele neplacute
neinteleptuluihranesc mintea si inielepciunea sa, caci vede innoirea lucrurilor si semintele
viitoarelor bucurii.

43. Nu este usoara cararea zeilor, dar nu uita nici o clipa ca omul poate cuprinde in iubirea sa
mai mult decat poate cuprinde in ura sa, caldura se ridica mai mult decat poate cobori frigul, cel
ce este deasupra vede mai multe decat cel ce este dedesupt, usorul se intinde mai mult decat
se intinde greul, lumina razbate mai mult decat poate razbate intunericul, puterea care uneste
este mai mare decat puterea care desparte.

44. Lungul si scurtul au acelasi mijloc; cercul mic si cercul mare, globul mic si globul mare pe
acelasi punct se sprijina; nevazutul si vazutul acelasi loc ocupa; toate cele mari stau ascunse in
cele mici, iar aici este o mare taina a firii; mare printre intelepti este cel ce o pricepe.

45. Inteleptul uneste pe cel ce vede cu cel ce gandeste, cel ce simte cu cel ce face, dar
neinteleptul ii desparte. Deschide-ti bine ochii, caci cel ce face, cel ce simte si cel ce gandeste
sunt asemeni norilor care vin si pleaca, dar cel ce vede prin ochii tai este vesnic si lumina sa
este fara umbra.
El este dincolo de viata si moarte, dincolo de bine si rau, dincolo de frumos si urat, dincolo de
curgerea timpului.

http://healing.ro/legile-belagine/

On June 18, 2014