Chakrele

                           Chakrele
                              

                             https://www.youtube.com/watch?v=c-qWp9jzydY

Chakre principale

                 

 

Chakrele reprezinta legatura dintre corpul fizic cu cel subtil. Pe corpul uman se gasesc 7 centri principali de energie – acestia fiind legatura aurei cu corpul dupa filosofia tibetana. Fiecare centru energetic este legat de un canal de energie.

Cele 7 chakre sunt:

Chakra radacinii situata la baza, de culoare rosie
Cristalul aferent: hematit, granat, rubin, jasp

Chakra sexuala situata la doua degete sub ombilic, de culoare portocalie
Cristalul aferent: piatra lunii, carneol

Chakra plexului solar situata in dreptul stomacului de culoare galbena
Cristalul aferent: citrin, chihlimbar, topaz, ochi de tigru

Chakra inimii situata in dreptul inimii, de culoare verde si roz
Cristalul aferent: cuart roz, aventurin, jad, turmalina

Chakra gatului situata in golul de la gat, de culoare albastra
Cristalul aferent: sodalit, acvamarin, turcoaz

Chakra fruntii, denumita si al 3-lea ochi, situat in mijlocul fruntii, de culoare mov
Cristalul aferent: ametist, safir, lapis lazuli

Chakra coroanei situate in varful capului de culoare alba sau argintie
Cristalul aferent: cristal de stanca, diamante

Meridianele

Meridianele sunt canale de energie ce strabat corpul uman - ele aprovizioneaza organismul cu energie. Daca sunt infundate sau obstructionate apare boala. Boala isi are originea in aceste disfunctii. Disfunctiile sunt remediate prin acupunctura, presopunctura si moxo. Exista douasprezece meridiane principale asupra carora va actiona terapeutul pentru deblocarea energiei vitale.

Sursa esoterism.ro

Corespondenta chakre-planete

              



http://eusuntvictor.wordpress.com/2013/04/21/terapia-chakrelor-cristaloterapie/


       

Chakre secundare

 Chakra frunţii: este localizată în centrul frunţii, fiind centru energetic al  intuiţiei la nivel uman, al intuiţiei pe acest plan. Faţă de chakra coroanei care este centrul energetic al percepţiei directe, fără formă, al cunoaşterii pure, al cunoaşterii care nu ţine cont de viziuni, vedere sau senzaţii auditive, chakra frunţii coordonează cunoaşterea bazată pe aceste percepţii sau viziuni interne.

Chakra splinei: este localizată în abdomen, în stânga chakrei plexului solar, respectiv a chakrei sacrale, iar vertical  între cele două, undeva în partea de mijloc a coastei de jos. Această chakră, frontală şi dorsală, controlează energizarea splinei prin absorbţia şi „digestia” energiei Ki (prana) şi distribuţia ei, în forme specifice, către diferite alte centre energetice, ceea ce face ca alte centre energetice să fie dependente de chakra splinei. 

Centrul energetic al splinei joacă un rol vital în starea unei persoane, deoarece funcţionarea sa influenţează şi starea fizică, şi starea psihică a individului. Când centrul energetic al splinei este curat şi foarte energizat, individul se va simţi puternic şi sănătos; o slabă energizare a acestui centru înseamnă un organism slab fizic şi nivel scăzut de energie Ki (pranică). O persoană deprimată are acest centru energetic epuizat.

Chakra centrului Meng: este localizată în spatele ombilicului, fiind cea care controlează şi energizează rinichii şi glandele suprarenale. Serveşte ca o “staţie de pompare” la nivelul coloanei vertebrale şi este responsabilă pentru fluxul ascendent de energii subtile provenind de la centrul energetic de bază. Pentru a fi mai exact, centrul energetic Meng acţionează ca un “accelerator de energie” care creşte rata de vibraţie a energiei pranice inferioare. Acest lucru duce necesitatea unei energii mai mici pentru ca energia chakrei bază să tâşnească afară, pe canalul energetic ascendent, cu o viteză extraordinară, pentru a se răspândi în toate părţile corpului.

Chakra bazei: este situată la baza coloanei vertebrale, sau, mai bine spus, în zona coccisului. Aceasta este ca rădăcina unui copac; în cazul în care rădăcina este slabă şi copacul este slab... Prin similitudine, se poate spune că dacă acest centru energetic, al bazei, este slab, organismul este, de asemenea, foarte slab.

Chakrele umărului, cotului şi genunchiului: sunt plasate în partea închisă a acestor articulaţii şi coordonează, în principal, buna funcţionare a acestor articulaţii, din punct de vedere al sistemelor osos şi muscular, dar şi circulaţia sanguină, generatoare a unor mari probleme în zona inferioară a acestor membre. Ţintă preferată a multor atacatori, pe diverse laturi, aceste chakre trebuie luate cu adevărat în consideraţie pentru a fi tratate, curăţate şi protejate.

Chakrele genunchilor au mare rol în activităţile dinamice, reale, ale oricărui individ şi, pe plan energetic, fac parte din traseul energetic de împământare, sistem care este responsabil de stabilitatea persoanei respective.

Chakrele coatelor, dispuse în încheietura (articulaţia) dintre braţ şi antebraţ, are, din punct de vedere circulator un rol identic cu cel al chakrelor genunchilor. Din punct de vedere energetic, chakrele sunt responsabile de activitatea dinamică (munca fizică, dar şi intelectuală), de manifestarea expresivă în comunicare a omului (gesticulaţie), de circu-laţia periferică, dar, în acelaşi timp, şi de emisia chakrelor palmelor şi a celor din vârful degetelor.                           




              

Odată demult,dar nu chiar cu atât de multă vreme in urmă, exista un regat prosper, condus de un rege foarte temut de către supuşii săi. Pentru că se temea ca nu cumva cineva să-l răstoarne de la putere, era foarte nemilos cu toţi supuşii săi,.supuşi care trăiau într-o veşnică frică. Pentru cele mai mici greşeli erau biciuiţi sau închişi, iar dacă era ceva mai grav, chiar decapitaţi. Iar toate acestea se întâmplau fără judecată. Chiar şi Prinţul ,dacă-şi contrazicea tatăl,era închis în turnul castelului, pentru zile întregi, uneori fără vreun motiv clar.

Prinţul nu avea mamă,iar în copilărie şi adolescenţă singura persoană în care avea încredere şi totodată singurul prieten ,era doica lui ,care l-a crescut, încă de când s-a născut. Pentru că regele se temea ca Prinţul să nu păţească ceva, acesta nu se putea juca cu nici un copil de vârsta lui, singurii lui tovarăşi erau profesorii, care îl pregăteau de mic copil, pentru ai urma tatălui său la tron. Aşa cum spuneam doica era singurul lui prieten şi totodată singura care i-a transmis, atât cât cunoştea şi ea ,din învăţăturile antice. Astfel a aflat Prinţul despre Izvorul vieţii şi adevărului din ţinutulAgarttha. De cum a aflat despre izvor, Prinţul a ştiut că nu va avea odihnă până nu va găsi Agarttha şi mai ales, Izvorul vieţii şi adevărului.

Cum a împlinit 18 ani ,Prinţul s-a furişat din palat şi a plecat în căutarea izvorului. Avea doar hainele de pe el ,ceva bani, puţină mâncare şi multă hotărâre. După un an ajunge într-un oraş care se chema Mula, fără bani, fără mâncare, doar cu hainele de pe el, acum într-o stare foarte proastă. Pentru că Prinţul era puternic şi încrezător, nu s-a pierdut cu firea ,a participat la un turneu de lupte pe care l-a câştigat. După o săptămână a părăsit Mula cu mai mulţi bani, ceva mâncare şi o haină de mătase roşie, aşa cum îi stă bine unui fiu de rege.

         După încă un an ajunge în oraşul Svad (supranumit Oraşul Dulceaţă-de la cunoscuta dulceaţă de caise ,care se producea în zonă) unde hotărăşte să facă un scurt popas. La hanul oraşului este servit, din ziua în care ajunge acolo , de cea mai frumoasă fată pe care o văzuse Prinţul în viaţa lui. Era fata cea mai mică a hangiţei. Cum se văzură se îndrăgostiră unul de celălalt. În săptămâna care a urmat Prinţul şi fata hangiţei ,au trăit cele mai emoţionante, şi palpitante momente din viaţa lor. Cum trecură cele 7 zile ,Prinţul îşi luă rămas bun de la iubita lui. Degeaba a încercat fata să-l oprească, Prinţul ,deşi o iubea nespus ,era hotărât să ajungă la Izvorul vieţii şi adevărului, indiferent de cât de greu îi venea în acest moment să se despartă. I-a promis că nu o să o uite, iar fata cu lacrimi în ochi, i-a dăruit o cingătoare portocalie de mătase.

După alt an, eroul nostru ajunge la Mani,exact în pragul izbucnirii unui război civil. Motivul îl reprezentau minele de chihlimbar pentru care se certau două familii avute şi rivale ale oraşului. Prinţul prin hotărâre,putere şi siguranţă, reuşeşte să convingă cele două tabere să negocieze un tratat şi reîmpărţirea minelor pentru care se certau. Prinţul nostru ajunge eroul zilei în Mani, mulţi locuitori îi erau recunoscători pentru forţa, hotărârea şi energia de care a dat dovadă pentru a opri războiul. Primeşte din partea conducătorului cetăţii, un medalion de chihlimbar, iar din partea locuitorilor, multe alte daruri de valoare. Din acest moment călătoria Prinţului, devine mult mai uşoară şi mai rapidă,pentru că îşi cumpără o pereche de cai, unul pentru el iar altul pentru bogăţiile sale.

În drumul său spre Agarttha, mai trece prin oraşul Ahana, oraş în care era multă sărăcie şi suferinţă. Pentru că între timp devenise şi mai bogat, le dăruieşte locuitorilor Ahanei din bogăţiile sale. Pentru că i-a eliberat din sărăcie, aceştia l-au numit Eliberatorul. Părăseşte Ahana, mai bogat, cu mai multe merinde, într-o superbă mantie de mătase verde.

După o vreme ajunge la Vishu, unde faima lui îl precede, era cunoscut ca Prinţul care este în căutarea Izvorului vieţii şi adevărului. Le vorbeşte locuitorilor oraşului, despre aventurile şi încercările lui din ultimii ani, le câştigă admiraţia, aceştia cerându-i să le devină conducător. Dar Prinţul nu a ajuns încă la finalul călătoriei lui, aşa că îşi continuă drumul, primind unşirag de mărgele de lapislazuli, de la cei din Vishu.

În oraşul Anjaera un oracol renumit care era singurul care-i putea arăta drumul spre Agarttha. Oracolul i-a arătat trei uşi şi i-a spus ca doar una dintre acestea duce spre Agarttha. Prima uşa era roşie, a doua avea culoarea albastru închis, iar cea de a treia era maro. Prinţul a ales uşa din mijloc, de culoare albastru închis şi a ales bine.

În câteva luni a ajuns in oraşul Saha, cu convingerea fermă că este pe drumul cel bun, şi că mai are doar puţin până va fi în Agarttha. Aici s-a odihnit câteva zile, s-a îmbăiat, şi-a cumpărat haine noi, toate albe şi a pornit la drum.

După o săptămână a ajuns la capătul lumii. Dincolo de acest punct era Agarttha,locul mult căutat şi dorit.

Trecerea spre tărâmul unde se afla Izvorul vieţii şi adevărului, se făcea printr-o scară lungă,care cobora în abis,scară construită din frânghii groase, iar treptele erau făcute din lemn de tec. Capătul de sus al scării era păzit de un balaur enorm, înfricoşător,cu 7 capete, care scuipa foc. Nu era chip să-l învingă, trebuia cumva păcălit. Prinţul ştia că balaurul, nu adoarme complet niciodată,fiecare din capetele lui dorm pe rând, celelalte şase fiind treze. Aproape că nu era chip să treci de el. O singură dată pe lună, nu se ştia în care moment, balaurul intra într-un repaus total ce dura o jumătate de ceas. Acest moment trebuia să-l găsească Prinţul. Pentru aceasta, a săpat o groapă cât mai aproape de locul unde se afla balaurul, astfel încât să nu poată fi văzut iar el să observe cât mai bine. A început prin a fi complet treaz, fără să adoarmă deloc,atent şi concentrat mereu pe balaur. Au trecut aşa zile, săptămâni, în care balaurul nu adormea complet, dar nici Prinţul nu aţipea deloc. În ziua 21, s-a întâmplat minunea, balaurul intră în shutdown. Prinţul observă,aleargă spre scară şi începe să coboare spre Agarttha. Era aproape jos, când îşi dă seama că balaurul s-a trezit, se grăbeşte şi de teamă să nu fie urmărit aici jos, dă foc scării, fără să se gândească la faptul că este singurul loc prin care se poate întoarce.

După care adoarme pe loc.

Trei zile şi trei nopţi a dormit Prinţul, în acel loc, după care s-a trezit şi a privit în jur. Se afla intr-un loc, unde era lumină, deşi soarele nu pătrundea până acolo, era plin de verdeaţă, deşi vedea doar stâncă peste tot. Simţea un calm şi o linişte cum nu simţise niciodată. Era foarte fericit, bucuros, probabil pentru că după atâta vreme a ajuns în sfârşit pe tărâmul mult visat. Ştia că foarte curând va ajunge şi la izvor, îi era foarte sete, iar setea îl ducea spre izvor. În sfârşit ajunge şi la Izvorul vieţii şi adevărului. Acum avea confirmarea, ca nu era un basm şi acesta era real. Doar se afla în faţa lui. Bău cu sete din apă. ..şi apoi îşi aminti. Îşi aminti că aici era locul unde s-a născut pentru prima oară, cu multe, multe vieţi în urmă, îşi aminti cine era el, îşi aduse aminte de puterea lui pierdută, realiză că pentru prima oară după multe vieţi a ajuns într-adevăr acasă.

I-au dispărut pe loc temeri, traume, regrete, simţea doar fericire şi nu făcea nimic pentru asta…doar fiinţa. Peisajul sărăcăcios şi stâncos, dispărea şi el, pe măsură ce se întorcea, privea şi îşi anunţa intenţia. Dacă dorea un lac albastru, plin de peşti în stânga lui, acesta deja era acolo, daca îşi dorea sa se bucure de priveliştea si călătoria pe un curcubeu. .. deja se întâmpla acest lucru. De fapt nici nu-si dorea ceva anume, pur si simplu ştia ca acel ceva, există,iar când se întorcea înspre el era acolo. Crea orice îşi dorea prin simplă intenţie, in iubire şi in siguranţa că toate sunt aşa cum trebuie. Nici de hrană nu avea nevoie, doar din când în când îşi potolea setea de la Izvorul vieţii şi adevărului.

Prinţul era deja de multe luni în Aggartha, nici nu se gândea să se întoarcă, în fiecare zi îşi crea o altă realitate,avea tot ce ii trebuia pentru fericirea la care a tot visat.

Într-o dimineaţă însă, în timp ce bea apa din izvor, a ştiut că tatăl său regele este grav bolnav şi nu mai are mult de trăit. Îl apucă un dor nespus, de lumea pe care a părăsit-o, de tatăl lui şi de tot ce a lăsat în urmă.

Deşi pentru el au trecut doar câteva luni în Agarttha, în lume trecuseră3 ani,iar de când părăsise palatul tatălui său au trecut 7 ani.

Iată că, Prinţul se hotărăşte să se întoarcă acasă. Îşi face o haină, cum doar la împăraţi s-a mai văzut, toată din fir de aur, umple un pet de cola de 2,5 L cu apă de la izvor,iar în final construieşte un nou pod către lume, de data aceasta, un drum mai lat si mai trainic şi porneşte la drum.

Cum ajunge la suprafaţă se întâlneşte cu balaurul, care nu-i mai pare aşa de înfricoşător şi de mare. După ce-l stropeşte cu apă din pet, balaurul se transformă, într-un voinic puternic şi frumos si care-i devine slujitor.

După câteva zile, intră alături de slujitorul său în Saha. Văzând atâta măreţie la el, locuitorii oraşului îi cer să le devină rege, iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii şi înţelepciunii, care să domnească în lipsa lui.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în Anja. Locuitorii din Anja aflaseră de la oracolul lor de un mare rege care avea să vină din Saha, îi cer să le devină rege şi lor,iar el acceptă. Până să plece mai departe, le lasă Legile cunoaşterii sufletului, să-i conducă în lipsa lui.

Printul, care acum era rege peste doua cetăţi, pleacă la drum cu slujitorul său, în câteva zile ajunge la Vishu,unde devine stăpânul cetăţii. Până să plece mai departe, le lasă Legile Adevărului şi disciplinei.

După alte câteva zile, intră în oraşul Ahana, unde era cunoscut sub numele de Eliberatorul. Devine şi aici rege al cetăţii, iar până să plece mai departe, le lasă Legile Iubirii şi iertării.

După Ahana ajunge la Mani,unde era aşteptat şi uns rege. Până să plece mai departe, le lasă Legile forţei şi responsabilităţii.

După alte câteva zile, alături de slujitorul său, intră în oraşul Svad. La fel ca peste tot pe unde a trecut i se cere sa devina conducătorul cetăţii, iar el primeşte. O caută pe fata cea mică a hangiţei şi văzând că aceasta nu l-a uitat îi dă să bea din apa vieţii şi adevărului şi apoi o cere de soţie. Până să plece mai departe locuitorilor din Svad le lasă Legile plăcerii şi onoarei.

În continuare porneşte la drum alături de slujitorul său credincios şi de viitoarea lui soţie. După câteva zile ajunge în oraşul Mula, unde bineînţeles că devine rege. Înainte să plece mai departe le lasă locuitorilor oraşului Legile prosperităţii şi sănătăţii.

Alături de slujitorul său şi viitoarea lui soţie, intră în cetatea în care s-a născut, unde tatăl său era încă rege. Regele grav bolnav,s-a bucurat când şi-a revăzut fiul, pe care l-a crezut pierdut. Prinţul, care acum era rege peste 7 cetăţi, îşi îmbrăţişează tatăl şi îi dă să bea restul de apă pe care o mai avea la el. Regele pe loc s-a însănătoşit s-a ridicat din pat şi-a îmbrăţişat fiul şi i-a oferit conducerea cetăţii.

”Pentru că te-ai dovedit mai vrednic decât mine” -a fost argumentul regelui.

Deoarece era deja rege peste 7 regate, Prinţul primeşte coroana de aur de Împărat, domnind mulţi, foarte mulţi ani, în pace, înţelepciune şi iubire.

De nunta care a urmat căsătoriei cu aleasa inimii lui nici nu mai vorbesc, doar atât că a ţinut 7 zile şi 7 nopţi, a fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, vestea nunţii a mers peste mări şi ţări, peste vremuri, iar dacă nu mă înşel aceasta este nunta minunată de care-mi povesteau bunicii mei, in vacanţele petrecute la ei.

Nu pot încheia cu ”au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi, ”pentru că mai trăiesc şi azi, fericiţi şi la fel de tineri.

About these ads

http://anubis67.wordpress.com/2014/01/16/apa-vietii-si-adevarului/