Coincidenţe înaintea plecării
Mi-am propus ca în fiecare an să fac cel puţin o călătorie spirituală într-un loc pe care nu l-am mai vizitat. Dar mă întrebam: de ce să mă deplasez mii de kilometri pentru a ajunge într-un loc, când pot sta acasă şi să mă conectez la acel loc prin intermediul unei poze, text sau carte? Apoi, cei din jur mă „încurajau”: „Ce să cauţi în Brazilia? Acolo se fură, acolo sunt oamenii foarte săraci. Dacă iei vreo boală? Plus că eu vroiam să vizitez Machu Pichu. Dar se pare că altele erau planurile pentru mine.
Ei bine, a fost nevoie de un vis ciudat de lucid în care îmi doream foarte tare să ajung în Brazilia şi mi s-a arătat pas cu pas cum o să-mi procur biletul. Apoi totul a decurs exact ca-n vis: am aşteptat până în ultimul moment oferta de Peru care nu mai venea; apoi am decis să iau biletul de avion care, pe zi ce trecea, devenea tot mai scump; site-ul de unde trebuia procurat se defectase. Am alergat foarte mult, iar în final, cu ajutorul unui prieten, am reuşit să transfer banii în Portugalia, de unde s-a luat biletul. A doua zi după ce totul se rezolvase a venit şi oferta de Peru. „La anul”, mi-am zis, „ai venit prea târziu.”
Destinația mult dorită
Şi iată-mă miercuri, 22 octombrie, la coada de „premiera vez” aşteptând emoţionat să-l întâlnesc pe cel care se spune că este cel mai mare vindecător ce trăieşte la ora actuală pe Pământ. O să fiu cinstit cu voi: prima zi a fost dezamăgitoare. După ce am stat cam o oră în sala de aşteptare şi încă una la coadă, timp în care eram chinuit de diverse nevoie fiziologice, momentul efectiv, în care am stat în faţa marelui om, a durat 2 secunde, timp în care m-am blocat efectiv cu privirea în ochii lui extrem de albaştri şi nici nu am auzit ce mi-a zis.
Am primit o foaie pe care era mâzgălit ceva (reţeta pentru Passiflora, am aflat mai târziu). Traducătorul a spus: „You can stay in his current”. Eu nu înţelegeam nimic. Tot dădeam să ies afară şi să găsesc toaleta. Văzându-mă dezorientat, un om îmbrăcat în alb m-a condus la un scaun unde m-am aşezat liniştit. Stăteam cu un ventilator ce-mi trimitea o grămadă de aer nedorit direct spre cap. „Camera curent…”, m-am gândit eu. În 10 minute eram amorţit de-a binelea. După jumătate de oră un om a zis ceva în portugheză, apoi s-a rostit rugăciunea de final. Eram liberi să plecăm, dar mie nu prea-mi venea să mă ridic de pe scaun. Parcă dormisem o săptămână întreagă încontinuu.
M-am hotărât să mă documentez în legătură cu acest loc. Deşi aveam multe materiale decisesem să nu citesc foarte multe pentru a nu ajunge acolo cu idei preconcepute şi pentru a nu încărca totul cu semnificaţii mai mult decât era în realitate. Sunt mai raţional de felul meu: îmi place să cred în lucruri spirituale, dar îmi ia timp până să accept ceva ca fiind real. Am nevoie de dovezi puternice.
Joao – omul
Joao de Deus
- © Copyright Karen Leffler Photography
S-a născut pe 24 iunie 1942, dar face parte din categoria oamenilor fără vârstă. Familia sa avea o condiţie modestă şi de aceea a început munca din copilărie, mai întâi în atelierul de croitorie al tatălui său. A urmat şcoala primară pentru 2 ani, apoi sărăcia l-a obligat să renunţe la ea, până în ziua de azi neştiind să citească sau să scrie. Toate acestea pălesc însă în faţa darului său special. Prima experienţă de acest gen a avut-o la vârsta de 16 ani când, ghidat de o viziune a Sfintei Rita de Cascia, a fost condus la Centrul Spiritist al Mântuitorului Hristos, unde, ajutat de entitatea Regelui Solomon, a vindecat peste 50 de oameni.
Mediumul Joao este ajutat de entităţi benefice pentru a face aceste vindecări. Printre acestea sunt şi sfinţi (ca Iisus sau Sfântul Ignatius de Loyola), dar mai ales medici ce au trăit în secolele 19 şi 20 (cum ar fi Dr. Augusto de Almeida, Dr. Jose Valdivino sau renumitul bacteriolog brazilian Dr. Oswaldo Cruz).
Aceste spirite vin însoţite de grupuri de îngeri şi entităţi evoluate ce ajută la facilitarea vindecărilor şi ghidează pe cei din sală.
Camera-Curent de meditaţie, decorată pentru un moment special
- © Copyright Karen Leffler Photography, http://www.johnofgodphotos.com/
Formele de tratament
„Casa” contribuie în mai multe feluri la vindecarea celor veniţi aici să găsească alinare. În primul rând sunt operaţiile în eteric şi cele pe fizic (pentru cei care au nevoie să vadă pentru a crede). Prin ele se produc realmente miracole: dispariţii de tumori, recăpătări de vedere, oameni în scaunul cu rotile care, pentru prima dată după mulţi ani, făceau în faţa mea primii paşi exact ca un copil mic ce învaţă să meargă. Dar vindecarea e un proces ce necesită muncă, credinţă şi multă răbdare.
Mai sunt acele meditaţii din „Camera curent” despre care am povestit. Există sesiuni la „Patul de Cristale”, pastile de Passiflora binecuvântate, apă sfinţită şi supa care se împarte tuturor după meditaţii. Şi nu în ultimul rând „Cascada Sacră”, o adevărată minune a naturii.
Cascada Sacră (Cachoeira)
Drumul spre cascadă
În spatele Casei şerpuieşte prin junglă un drum de pământ maroniu-roşiatic, ce după 10 minute de mers te predă elementului apă. Când am ajuns la cascadă nu prea ştiam multe, doar că bărbaţii şi femeile intră separat, nu ai voie să faci poze sau să iei ceva din acel loc. Ritualul era simplu: făceai o rugăciune către cascadă, intrai în apa ce avea rolul de a-ţi purifica energiile negative şi a-ţi vindeca bolile, iar apoi la plecare mulţumeai locului. Totul trebuia făcut în linişte şi să nu dureze mai mult de 5-10 minute.
Am făcut întocmai, deşi mi se părea destul de ciudat să mă rog la o cascadă. În mod curios, înainte să intru sub apă, de niciunde, a apărut un fluture mare şi albastru care avea fiecare aripă cât o palmă de-a mea. A venit lângă noi, a dat un ocol şi s-a pierdut în pădure. „E semn bun”, mi-am zis. Auzisem eu că astfel de întâmplări simbolizează vindecare şi evoluţie spirituală. După cinci minute, când eram mai dezorientaţi dacă să plecăm sau nu, a mai apărut încă un fluture, de această dată mult mai mic şi de culoare portocalie. Am înţeles că sesiunea de purificări din ziua aceea se terminase. Am ajuns la hotel şi am avut una dintre cele mai odihnitoare reprize de somn din viaţa mea.
Au urmat însă patru nopţi de coşmar în care cred că am acumulat în total cam 7-8 ore de somn chinuit. Atunci am înţeles că astfel se purifica negativitatea din interiorul meu. Epuizat fizic şi psihic, în a patra zi am mers pentru a doua oară la cascadă. M-am rugat cu o credinţă de care nu mă credeam în stare. În final am spus: „Facă-se voia ta Doamne…” şi am plecat. A fost prima noapte când am putut să mă odihnesc din nou în pace.
Ceva din mine s-a topit atunci şi în locul rămas a crescut cel mai frumos lucru pe care îl puteam primi: o nouă inimă energetică.
Grădina
„Grădina e un loc minunat. N-am mai văzut niciodată un loc mai plin de viaţă ca acesta. Este atâta linişte şi pace aici. Te simţi protejat de copaci şi plante. Păsările şi insectele îţi vorbesc continuu, iar soarele te bate încet pe umăr. Vă invit şi pe voi să staţi pe băncuţă alături de mine şi să vă bucuraţi ochii cu peisajul parcă desprins din paradis.
O şopârlă mare şi verde iese de sub o piatră şi se îndreaptă spre mine cu mers sacadat, dând din cap în sus şi-n jos; o pasăre mică şi colorată o urmează. Aici animalele nu se tem de om. În zare doi papagali verzi-aurii îşi fac dansul dimineţii. Pe lângă ochii mei trece un fluture micuţ şi portocaliu, ce se duce în pace în vale. Ce mi-aş putea dori mai mult decât să fiu în acest loc chiar acum!
Eşti doar tu cu tine şi nimic nu-ţi tulbură liniştea. Aici mă simt ca acasă.
Câteodată nu se vede nimic, doar auzi un foşnet în iarba ce-şi mişcă vârfurile. Şi ştii cu siguranţă că acolo este viaţă, acolo bate o inimă probabil de 2-3 ori mai repede ca a ta. O să-mi fie dor de acest loc…” (Fragment din notiţele mele, ziua 5, duminică 26.10.2008)
© Copyright Karen Leffler Photography, http://www.johnofgodphotos.com/
Deşi am vizitat multe locuri spirituale, nu am mai simţit niciunde atâta iubire. Există în acest mic petic de pământ atâta iubire de ar putea să-ţi rupă pieptul în două şi tot nu ar fi de ajuns. Este tipul de iubire de mamă, protectivă, iubirea Maicii Maria, care este una din fiinţele cele mai venerate de acolo.
Cu siguranţă este unul dintre cele mai transformatoare locuri în care am ajuns. Când am revenit, prietenii mi-au spus că nu mai mă recunosc. De fapt, nici eu nu prea mă mai recunoşteam.
Legătura mea cu entităţile şi cu acel loc a rămas pentru totdeauna. Cu siguranţă mă voi întoarce cândva în Brazilia. Este tipul de loc care te cheamă înapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu