Când vorbim de alte dimensiuni, ne referim la domenii ale conştiinţei. Ea este făuritorul realităţii, însă făuritor înseamnă de fapt, cel care alege. Realitatea unică deţine deja toate dimensiunile posibile şi nu are nevoie să facă altele noi, dar, nici nu poate, chiar dacă vrea. Doar prin atenţia noastră, noi putem aduce aceste dimensiuni la viaţă.
Noi suntem cei care le populăm, noi le adăugăm semnificaţie şi pictăm tablouri unice.
În continuare vom numi aceste domenii:
Fiinţa pură: Acesta este domeniul Absolutului, conştienţa pură, înainte să
dobândească orice fel de calitate. Deci, starea dinainte de Creaţie şi nu este un domeniu separat, deoarece le cuprinde pe toate.
Extazul condiţionat: Domeniul conştienţei care începe să devină conştientă de propriu său potenţial.
Iubirea: Forţa motivatoare în Creaţie.
Starea de cunoaştere: Domeniul inteligenţei lăuntrice.
Miturile şi arhetipurile: Modelele colective ale societăţii, deci, acesta este domeniul zeilor şi al zeiţelor, al eroilor şi al eroinelor, al energiei masculine şi feminine.
Intuiţia: Domeniul unde mintea înţelege mecanica subtilă a vieţii.
Imaginaţia: Domeniul invenţiei creatoare.
Raţiunea: Domeniul logicii, al ştiinţei şi al matematicii.
Emoţia: Domeniul sentimentelor.
Corpul fizic:Domeniul senzaţii şi al celor cinci simţuri.
Care din aceste domenii este cu adevărat spiritul?
Toate se interconectează, însă putem observa destul de des că oamenii se stabilesc întrun tărâm sau altul şi după ce şi-au găsit locul special, găsesc acolo şi spiritul.
Omul care făcea vindecare la distanţă îşi găsesc locul în tărâmul intuiţiei, deci, acolo este tărâmul energiilor subtile. Modelul său de spiritualitate cheamă la manipulare forţele invizibile, care ţin împreună lumea fizică, dar nu putem exclude iubirea din setul său de motive şi mai putem lua în considerare şi tărâmul miturilor şi al arhetipurilor, căci el va apela la îngeri şi la ghizii din lumea spiritelor, pentru aşi desăvârşi lucrarea sa.
Ca să ajungi la un alt nivel de explicaţie, trebuie să transcenzi nivelul în care te afli, pentru a trece dincolo de el, iar dacă putem recunoaşte că a trece dincolo este un lucru pe care-l facem în fiecare zi, nu avem nici un motiv să folosim materialismul ca pe o bâtă cu care s-i dăm în cap spiritualităţii. Lumea materială poate sau nu să fie nivelul de bază al existenţei noastre, iar celelalte niveluri sunt disponibile prin transcendere, adică, prin depăşirea nivelului de bază, exact aşa cum facem în fiecare secundă, adică, când creierul transformă nişte substanţe chimice în gânduri.
Adevărata întrebare este: În ce domeniu vrei să trăieşti?
Pentru noi cel mai bine ar fi ca viaţa noastră ideală să fie trăită în toate nivelurile de conştiinţă, atunci, atenţia nu este limitată sau îngustată, deci, te poţi deschide faţă de conştienţă în întregimea ei.
Fiecare dimensiune a existenţei noastre îşi are propriu ei scop şi ne oferă un nivel de împlinire, care nu este disponibil niciunde altundeva (acestea fiind aromele Creaţiei), într-o conştienţă complet lărgită, când toate dimensiunile sunt accesibile.
A trăi în toate dimensiunile conştienţei
Fiinţă pură: Atunci când este deschisă această uşă, ne cunoaştem ca fiind EU SUNT, deci, starea simplă a existenţei.
Extazul condiţionat: Atunci când este deschisă această uşă, simţim vioiciune şi pulsaţii în orice activitate, deoarece, extazul este dincolo de plăcere şi durere.
Iubirea: Domeniul extazului este o experienţă personală, iar, atunci când este deschisă această uşă, experimentăm iubirea în toate aspectele vieţii noastre. Iubirea este motivaţia noastră principală în orice relaţie, adică: începând cu relaţia cu noi însuşi. La un nivel mai profund, ea este legată de ritmul Universului.
Starea de cunoaştere: Aceasta este sursa minţii şi când această uşă este deschisă, putem accesa înţelepciunea şi cunoaşterea cu privire la orice element din Creaţie.
Miturile şi arhetipurile: Atunci când se deschide această uşă, ne modelăm viaţa ca pe o căutare, deci, căutăm să avem aceleaşi realizări ca eroii şi eroinele pe care le venerăm şi putem pune în scenă dinamica eternă dintre masculin şi feminin.
Intuiţia: Când se deschide această uşă, putem modela forţele subtile de vindecare, clarviziune şi cunoaşterea naturii omeneşti, iar intuiţia ne îndrumă pe propriu nostru drum, arătându-ne cum să decidem pe ce cale să o luăm, atunci când viaţa îşi schimbă cursul.
Imaginaţia: Când se deschide această uşă, imaginile din mintea noastră au putere creatoare, ele trimit existenţă în posibilităţi care nu au existat niciodată până acum. La acest nivel dezvoltăm şi o pasiune pentru explorarea necunoscutului.
Raţiunea: Când este deschisă această uşă, putem construi sisteme şi modele de realitate, iar gândul raţional lucrează cu posibilităţi infinite, folosind logica şi tăind felii de realitate, pe care le analizează izolate de întreg.
Emoţia: Când este deschisă această uşă, suntem sensibili la senzaţiile corporale şi le interpretăm ca plăcere şi durere, adică: sentimente pe care le dorim şi sentimente pe care nu le dorim şi să le evităm. Acest domeniu emoţional este atât de puternic încât anulează logica şi raţiunea. Corpul fizic: Când este deschisă această uşă, ne aflăm ca fiinţe separate în lumea fizică.
Acesta este tabloul de circuite cosmice la care este conectat propriul nostru sistem nervos, iar dându-i atenţie fiecărei dimensiuni a vieţii trimitem în ea un curent de conştiinţă. Dacă nu le dăm atenţie acestor domenii, circuitul spre ele se va închide.
Oamenii ce au viziuni extrem de diferite despre spiritualitate, tot au în comun o căutare a VIDYEI, deci, ei vor fi transformaţi de cunoaşterea care vine direct de la Sursă, iar faptul că sursa unei persoane este DUMNEZEU, iar alteia este BRAHMAN, ALLAH, NIRVANA, sau FIINŢA, constituie o diferenţă minoră. Adevărul e că ce-i separă pe oameni este faptul că ţin uşile percepţiei închise. Aceasta este starea ce se numeşte AVIDYA sau lipsa de conştienţă.
AVIDYA, te separă de conştienţă astfel:
Fiinţa pură: Când această uşă este închisă, noi trăim în separare. Apare o spaimă fundamentală de moarte, o lipsă de conectare şi absenţa oricărei prezenţe DIVINE.
Extazul condiţionat: Când această uşă este închisă, viaţa este lipsită de bucurii, iar fericirea este o stare trecătoare. Deci, nu avem deschidere spre experienţe intense.
Iubirea: Când această uşă este închisă, viaţa noastră este lipsită de energia inimii, deci, ne simţim izolaţi într-o lume cenuşie unde ceilalţi oameni sunt figuri detaşate aflate la distanţă. Nu avem un simţ al existenţei unei mâini care cu mare iubire dirijează totul în Creaţie.
Starea de cunoaştere: Când această uşă este închisă, legile naturii sunt derutante.
Cunoaşterea este obţinută numai prin fapte şi prin experienţe personale limitate, fără acces la un înţeles mai profund.
Miturile şi arhetipurile: Când această uşă este închisă, nu există modele superioare, nu există eroi şi eroine sau zei, nu există nici o căutare în care să ne angajăm cu pasiune. Noi nu vedem nici o semnificaţie mitică în viaţa noastră şi nu avem nici o dimensiune mai profundă a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei, dincolo de ceea ce se vede la suprafaţă.
Intuiţia: Când această uşă este închisă, viaţa noastră îşi pierde subtilitatea, deci, noi nu avem discernământ şi nu avem sclipiri de geniu, moment de înţelegere însufleţitoare de tip AHA. Reţeaua subtilă de legături care ţine Universul laolaltă este complet ascunsă vederii noastre.
Imaginaţie: Când această uşă este închisă, mintea noastră este golită de fantezie şi vedem totul în termeni literali: arta şi metafora contează foarte puţin pentru noi. Deciziile importante sunt abandonate printr-o analiză tehnică şi nu există nici o speranţă pentru un salt creator brusc.
Raţiune: Când această uşă este închisă, viaţa noastră nu are nici un sens, deci, suntem conduşi de impulsuri aleatoare. Noi nu putem să urmăm nici-un curs de acţiune până la capăt, iar deciziile sunt luate iraţional.
Emoţia: Când această uşă este închisă, sentimentele noastre sunt îngheţate şi avem foarte puţin loc pentru compasiune şi empatie. Întâmplările par a nu avea legătură între ele şi nici cursivitate, iar pe ceilalţi oameni nu-i percepem ca pe nişte persoane cu care să ne stabilim o legătură.
Corpul fizic: Când este închisă această uşă, viaţa rămâne doar o trăire mentală.
Simţim că avem un corp inert ca o greutate moartă pe care trebuie să o târâm după noi. Deci, corpul există pentru noi ca un sistem necesar pentru a sprijini viaţa şi nimic mai mult, doar pentru mişcare şi să acţioneze în lume ca să prezentăm atracţie fizică şi nu spirituală.
Cum se vede, nu este o singură stare de AVIDYA, ci mai multe, iar tradiţional în India, distincţia nu este atât de subtilă şi oamenii sunt categorisiţi ca fiind în ignoranţă sau luminaţi.
Tradiţia nu ţine seama de mecanica conştienţei, deci, suntem creaturi
multidimensionale şi ca urmare, o persoană poate atinge VIDYA într-un
domeniu, dar nu şi în altul. Atâta timp cât facem ceva ca să ne deplasăm de la AVIDYA către VIDYA începem să ducem o viaţă spirituală.
Noi suntem cei care le populăm, noi le adăugăm semnificaţie şi pictăm tablouri unice.
În continuare vom numi aceste domenii:
Fiinţa pură: Acesta este domeniul Absolutului, conştienţa pură, înainte să
dobândească orice fel de calitate. Deci, starea dinainte de Creaţie şi nu este un domeniu separat, deoarece le cuprinde pe toate.
Extazul condiţionat: Domeniul conştienţei care începe să devină conştientă de propriu său potenţial.
Iubirea: Forţa motivatoare în Creaţie.
Starea de cunoaştere: Domeniul inteligenţei lăuntrice.
Miturile şi arhetipurile: Modelele colective ale societăţii, deci, acesta este domeniul zeilor şi al zeiţelor, al eroilor şi al eroinelor, al energiei masculine şi feminine.
Intuiţia: Domeniul unde mintea înţelege mecanica subtilă a vieţii.
Imaginaţia: Domeniul invenţiei creatoare.
Raţiunea: Domeniul logicii, al ştiinţei şi al matematicii.
Emoţia: Domeniul sentimentelor.
Corpul fizic:Domeniul senzaţii şi al celor cinci simţuri.
Care din aceste domenii este cu adevărat spiritul?
Toate se interconectează, însă putem observa destul de des că oamenii se stabilesc întrun tărâm sau altul şi după ce şi-au găsit locul special, găsesc acolo şi spiritul.
Omul care făcea vindecare la distanţă îşi găsesc locul în tărâmul intuiţiei, deci, acolo este tărâmul energiilor subtile. Modelul său de spiritualitate cheamă la manipulare forţele invizibile, care ţin împreună lumea fizică, dar nu putem exclude iubirea din setul său de motive şi mai putem lua în considerare şi tărâmul miturilor şi al arhetipurilor, căci el va apela la îngeri şi la ghizii din lumea spiritelor, pentru aşi desăvârşi lucrarea sa.
Ca să ajungi la un alt nivel de explicaţie, trebuie să transcenzi nivelul în care te afli, pentru a trece dincolo de el, iar dacă putem recunoaşte că a trece dincolo este un lucru pe care-l facem în fiecare zi, nu avem nici un motiv să folosim materialismul ca pe o bâtă cu care s-i dăm în cap spiritualităţii. Lumea materială poate sau nu să fie nivelul de bază al existenţei noastre, iar celelalte niveluri sunt disponibile prin transcendere, adică, prin depăşirea nivelului de bază, exact aşa cum facem în fiecare secundă, adică, când creierul transformă nişte substanţe chimice în gânduri.
Adevărata întrebare este: În ce domeniu vrei să trăieşti?
Pentru noi cel mai bine ar fi ca viaţa noastră ideală să fie trăită în toate nivelurile de conştiinţă, atunci, atenţia nu este limitată sau îngustată, deci, te poţi deschide faţă de conştienţă în întregimea ei.
Fiecare dimensiune a existenţei noastre îşi are propriu ei scop şi ne oferă un nivel de împlinire, care nu este disponibil niciunde altundeva (acestea fiind aromele Creaţiei), într-o conştienţă complet lărgită, când toate dimensiunile sunt accesibile.
A trăi în toate dimensiunile conştienţei
Fiinţă pură: Atunci când este deschisă această uşă, ne cunoaştem ca fiind EU SUNT, deci, starea simplă a existenţei.
Extazul condiţionat: Atunci când este deschisă această uşă, simţim vioiciune şi pulsaţii în orice activitate, deoarece, extazul este dincolo de plăcere şi durere.
Iubirea: Domeniul extazului este o experienţă personală, iar, atunci când este deschisă această uşă, experimentăm iubirea în toate aspectele vieţii noastre. Iubirea este motivaţia noastră principală în orice relaţie, adică: începând cu relaţia cu noi însuşi. La un nivel mai profund, ea este legată de ritmul Universului.
Starea de cunoaştere: Aceasta este sursa minţii şi când această uşă este deschisă, putem accesa înţelepciunea şi cunoaşterea cu privire la orice element din Creaţie.
Miturile şi arhetipurile: Atunci când se deschide această uşă, ne modelăm viaţa ca pe o căutare, deci, căutăm să avem aceleaşi realizări ca eroii şi eroinele pe care le venerăm şi putem pune în scenă dinamica eternă dintre masculin şi feminin.
Intuiţia: Când se deschide această uşă, putem modela forţele subtile de vindecare, clarviziune şi cunoaşterea naturii omeneşti, iar intuiţia ne îndrumă pe propriu nostru drum, arătându-ne cum să decidem pe ce cale să o luăm, atunci când viaţa îşi schimbă cursul.
Imaginaţia: Când se deschide această uşă, imaginile din mintea noastră au putere creatoare, ele trimit existenţă în posibilităţi care nu au existat niciodată până acum. La acest nivel dezvoltăm şi o pasiune pentru explorarea necunoscutului.
Raţiunea: Când este deschisă această uşă, putem construi sisteme şi modele de realitate, iar gândul raţional lucrează cu posibilităţi infinite, folosind logica şi tăind felii de realitate, pe care le analizează izolate de întreg.
Emoţia: Când este deschisă această uşă, suntem sensibili la senzaţiile corporale şi le interpretăm ca plăcere şi durere, adică: sentimente pe care le dorim şi sentimente pe care nu le dorim şi să le evităm. Acest domeniu emoţional este atât de puternic încât anulează logica şi raţiunea. Corpul fizic: Când este deschisă această uşă, ne aflăm ca fiinţe separate în lumea fizică.
Acesta este tabloul de circuite cosmice la care este conectat propriul nostru sistem nervos, iar dându-i atenţie fiecărei dimensiuni a vieţii trimitem în ea un curent de conştiinţă. Dacă nu le dăm atenţie acestor domenii, circuitul spre ele se va închide.
Oamenii ce au viziuni extrem de diferite despre spiritualitate, tot au în comun o căutare a VIDYEI, deci, ei vor fi transformaţi de cunoaşterea care vine direct de la Sursă, iar faptul că sursa unei persoane este DUMNEZEU, iar alteia este BRAHMAN, ALLAH, NIRVANA, sau FIINŢA, constituie o diferenţă minoră. Adevărul e că ce-i separă pe oameni este faptul că ţin uşile percepţiei închise. Aceasta este starea ce se numeşte AVIDYA sau lipsa de conştienţă.
AVIDYA, te separă de conştienţă astfel:
Fiinţa pură: Când această uşă este închisă, noi trăim în separare. Apare o spaimă fundamentală de moarte, o lipsă de conectare şi absenţa oricărei prezenţe DIVINE.
Extazul condiţionat: Când această uşă este închisă, viaţa este lipsită de bucurii, iar fericirea este o stare trecătoare. Deci, nu avem deschidere spre experienţe intense.
Iubirea: Când această uşă este închisă, viaţa noastră este lipsită de energia inimii, deci, ne simţim izolaţi într-o lume cenuşie unde ceilalţi oameni sunt figuri detaşate aflate la distanţă. Nu avem un simţ al existenţei unei mâini care cu mare iubire dirijează totul în Creaţie.
Starea de cunoaştere: Când această uşă este închisă, legile naturii sunt derutante.
Cunoaşterea este obţinută numai prin fapte şi prin experienţe personale limitate, fără acces la un înţeles mai profund.
Miturile şi arhetipurile: Când această uşă este închisă, nu există modele superioare, nu există eroi şi eroine sau zei, nu există nici o căutare în care să ne angajăm cu pasiune. Noi nu vedem nici o semnificaţie mitică în viaţa noastră şi nu avem nici o dimensiune mai profundă a relaţiilor dintre bărbaţi şi femei, dincolo de ceea ce se vede la suprafaţă.
Intuiţia: Când această uşă este închisă, viaţa noastră îşi pierde subtilitatea, deci, noi nu avem discernământ şi nu avem sclipiri de geniu, moment de înţelegere însufleţitoare de tip AHA. Reţeaua subtilă de legături care ţine Universul laolaltă este complet ascunsă vederii noastre.
Imaginaţie: Când această uşă este închisă, mintea noastră este golită de fantezie şi vedem totul în termeni literali: arta şi metafora contează foarte puţin pentru noi. Deciziile importante sunt abandonate printr-o analiză tehnică şi nu există nici o speranţă pentru un salt creator brusc.
Raţiune: Când această uşă este închisă, viaţa noastră nu are nici un sens, deci, suntem conduşi de impulsuri aleatoare. Noi nu putem să urmăm nici-un curs de acţiune până la capăt, iar deciziile sunt luate iraţional.
Emoţia: Când această uşă este închisă, sentimentele noastre sunt îngheţate şi avem foarte puţin loc pentru compasiune şi empatie. Întâmplările par a nu avea legătură între ele şi nici cursivitate, iar pe ceilalţi oameni nu-i percepem ca pe nişte persoane cu care să ne stabilim o legătură.
Corpul fizic: Când este închisă această uşă, viaţa rămâne doar o trăire mentală.
Simţim că avem un corp inert ca o greutate moartă pe care trebuie să o târâm după noi. Deci, corpul există pentru noi ca un sistem necesar pentru a sprijini viaţa şi nimic mai mult, doar pentru mişcare şi să acţioneze în lume ca să prezentăm atracţie fizică şi nu spirituală.
Cum se vede, nu este o singură stare de AVIDYA, ci mai multe, iar tradiţional în India, distincţia nu este atât de subtilă şi oamenii sunt categorisiţi ca fiind în ignoranţă sau luminaţi.
Tradiţia nu ţine seama de mecanica conştienţei, deci, suntem creaturi
multidimensionale şi ca urmare, o persoană poate atinge VIDYA într-un
domeniu, dar nu şi în altul. Atâta timp cât facem ceva ca să ne deplasăm de la AVIDYA către VIDYA începem să ducem o viaţă spirituală.
Sursa: primit pe e-mail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu