Irosirea Darurilor

Am început să reflectez mai serios la acest aspect al vieții noastre, după ce am citit un articol al lui Vlad T. Popescu pe pagina sa Sfat TV. Cu totul ne-întâmplător, eram într-un moment de lupte interioare, iar la citirea articolului m-am simțit deodată apăsată de vinovăție! Pe de o
parte, ce îmi spunea Sufletul meu să fac, pe de alta, ceea ce îmi arăta “realitatea” din jurul meu.

Amintea în articolul său despre această mare greșeală pe care o facem față de noi înșine (și nu numai) prin ignorarea și irosirea talentelor cu care venim în lume!

Prinși în cursa vieții contra-cronometru, deviem, uneori prea mult, de la drumul nostru cel adevărat.Ești adolescent și a venit momentul să-ți alegi un drum în viață însă ție îți place mult arta sau ești fascinat de istoria civilizațiilor, de muzică sau geografie sau pur și simplu ești pasionat să meșterești lucruri! Ți-ai dori să faci în continuare lucrurile care te fac fericit și care te pasionează. Spui asta părinților cu care te sfătuiești (sau nici măcar nu îndrăznești). Apoi, de bună credință, afli că în viața ASTA trebuie să câștigi bani, să te întreții, să-ți poți permite o casă, o mașină, vacanțe, o familie, ori cu ce-ți place ție să faci,“o să mori de foame”.

Chiar cunosc câțiva astfel de tineri extraordinar de determinați care s-au luptat pentru pasiunile lor “neproductive” și și-au asumat statutul de “supraviețuire”. Din păcate, cunosc mult mai mulți care au ascultat rațiunea și au făcut ceea ce li s-a indicat de către cei care le vroiau binele! Și uite așa, după ceva ani de muncă, de responsabilități apăsătoare, stress și oboseală peste măsură, tot mai mulți oameni ajung să simtă nevoia unei descătușări și apar “hobby-urile”. Ne apucăm de cele mai “trăznite” activități sau de pasiunile cele mai adânc ascunse în sufletele noastre, despre care nici nu ne-am gândit vreodată că ar putea deveni realitate. Nu știu cât de mult conștientizăm în acele momente că, de fapt, acelea sunt parte din talentele și darurile nostre irosite atâta vreme. Sunt Daruri cu care am venit “în bagaje” pentru a face ceva anume în viața aceasta.

Descoperim hobby-uri și le trăim ca pe o mare relaxare. Oare de ce? De ce astfel de activități ne fac să ne simțim ca și cum “tocmai am fugit puțin de acasă“? De ce ne fac să ne simțim atât de bine, de relaxați, de fericiți și naturali, chiar dacă alocăm ore din puținul nostru timp liber sau chiar din orele de somn și așa sărace? Nu poate fi o întâmplare! Cunosc oameni cu cariere de success în diferite domenii sau în management, care au ales la un moment dat să nu mai profeseze, ocupându-se de activități minunate în domeniul decorațiunilor, design, hand-made și câte altele. Niciunul nu avusese vreo formare prealabilă în aceste domenii, pur și simplu le-au făcut!

Pe la începutul anilor 2000, cel mai dificil îmi era să fac interviurile de selecție pentru pozițiile de trainee. Era dificil pentru că nu reușeam să comunic efectiv cu ei, în nici un fel. La întrebarea “ce ai vrea să faci sau să înveți” răspunsul era, invariabil: “Vreau să fiu manager, să conduc oameni!”. Râsul-Plânsul, oriunde și orice, manager să fie! Într-o zi, când mi-am cam pierdut răbdarea, m-a străfulgerat o idee salvatoare! I-am pus să închidă ochii, să lase deoparte toate lecțiile învățate dinainte și i-am întrebat un singur lucru: “Ce vroiai tu să te faci când o să fii mare?”. A fost o adevărată descătușare de emoții. Le reveneau în minte pasiunile din copilărie și așa, încet, încet am început să comunic cu ei și chiar mai mult, au început să comunice ei cu ei înșiși! Am reușit în modul acesta să îi îndrum pe cât mai mulți către activitățile din companie cu care aveau cea mai mare afinitate nativă. Așa reușeau să învețe cu plăcere și să se simtă bine cu ceea ce făceau, fiindu-le mult mai ușor să se adapteze.

Am plătit și eu, ca mulți alții, tributul trecerii în uitare și nesocotirii darurilor pe care le-am adus cu mine! Daruri prețioase care mi-au făcut copilăria și adolescența mai frumoase. Iată însă că după mulți ani, bucuria mea de a scrie, de a “țese pânze colorate de cuvinte” (așa cum obișnuiam să spun atunci), a revenit cu multă forță, spulberând practic, întregul pragmatism cu care învățasem să mă înconjor de atâția ani.

Am ocolit ani de zile această opțiune de a începe “să pun în vârful condeiului” ceea ce am trăit, ceea ce am văzut și auzit în drumurile mele. M-am opus, sceptică și obosită de toată superficialitatea lumii în care trăiam, dar forța acestui dar și-a cerut, în final, dreptul său primordial și nu a făcut-o cu blândețe de această dată! Dar asta este o altă istorie, mult mai lungă ce-și are locul în cartea ce va să vie cât de curând.  :)

Unii suntem conducători, alții soldați, suntem artiști, povestitori, învățători și așa cum spunea Dalai Lama, Universul are nevoie de noi toți, totul este să aflăm ce suntem cu adevărat dăruiți să fim! Abia atunci vom face cu adevărat ceea ce ne este cel mai bine și o vom face fericiți.

Pentru toți cei care citiți acest articol și vreți să verificați pe propria voastră persoană, cât de aproape sau de departe vă aflați față de calea firescului vostru, vă ofer posibilitatea de a face un exercițiu simplu și la îndemâna oricui, fără a avea nici un fel de altă pregătire decât dorința reală și determinarea de a vă cunoaște cu adevărat!

Pentru cei care îl veți face, chiar și pentru cei care l-au mai facut în alte împrejurări, veți aduce un plus de valoare pentru noi toti, alegând să împărtășiți din experiența pe care o veți avea.

Iată despre ce e vorba :

EXERCIȚIUL 1 – Percepția răspunsului dat de Suflet

Mergeți într-un loc liniștit pe care l-ați ales în casă și aprindeți o lumânare, ca punct de concentrare a atenției, având un carnețel și pixul la îndemână.

Pentru acest exercițiu, aveți nevoie să vă gândiți adânc la situația slujbei dumneavoastră. Dacă nu aveți una, gândiți-vă la tipul de muncă ce v-ar face să intrați în armonie cu Sufletul. Această tehnică poate fi folosită pentru orice alt aspect al vieții dumneavoastră. Fixați cu privirea flacăra și pur și simplu concentrați-vă asupra a ceea ce credeți despre slujba dvs. sau asupra a ceea ce credeți despre tipul de activitate pe care vă considerați capabil să o desfășurați. Concentrați-vă asupra naturii activității și a tipului de efort implicat, precum și a nivelului de sârguință de care ar trebui să dați dovadă, pentru a face față pe o perioadă îndelungată. Ce fel de trăiri afective lăuntrice simțiți că vă sunt generate pe timpul cât vă gândiți profund la acea activitate? Sunt sentimente de bucurie, entuziasm, căldură, sentimentul de a fi viu, de a obține ceva dorit? Sau dimpotrivă, sentimente de tristețe, apăsare, dezamăgire, remușcare si părere de rău sau melancolie?

Identificați fiecare dintre trăirile afective percepute. Dați-i un nume și notați-l în carnețel. Nu reflectați chiar acum asupra lui. Acest lucru se poate face mai târziu. Scopul acestui exercițiu este de a identifica ce trăiri afective sunt generate prin intermediul contemplării unui aspect anume al propriei vieți. Sentimentele de bine sunt cele care vă indică că sunteți în locul potrivit, făcând ceea ce vă este natural, cele negative, indică faptul că sunteți tot mai departe de adevăratul dvs. drum.

Deși anumite tipuri de slujbe probabil nu constituie exact ceea ce psihicul ar prefera, răspunsul oferit de Suflet poate fi destul de diferit! Există tot felul de slujbe ce multora li se par a fi degradante sau neatractive, însa care sunt de o importanță vitală pentru bunăstarea unei întregi comunități.

Astfel, atunci când veți fi analizat profund diferitele aspecte ale unei slujbe și veți fi notat lista trăirilor afective generate, meditați la fiecare din acele trăiri, atât pe rând, la câte una dintre ele, cât și la toate la un loc. Care este răspunsul Sufletului, în ceea ce privește subiectul potrivirii sau nu a slujbei respective? Este ea compatibilă cu trăirile afective lăuntrice? Este tipul de slujbă sau activitate care vi se potrivește natural din punctul de vedere al unei dezvoltări personale reale?

Aceeași tehnică se poate aplica și altor aspecte ale vieții dumneavoastră! Mult Succes! :)

http://tripluinfinit.wordpress.com/2014/08/13/irosirea-darurilor/