18 feb. 2015

Adyashanti- Cum este să trăiești o viață in trezire spirituală?

Imagini pentru Adyashanti

 În timp ce lumea încearcă să rezolve probleme și toată lumea din jurul tău este prinsă în aceeași poveste, tu nu ești. În timp ce toată lumea din jurul tău încearcă să-i dea de capăt, încercând să reusească, încercand să "ajungă acolo," fiecare încercand sa fie apreciat, tu nu faci asta. În timp ce toată lumea crede că trezirea este un lucru mare, nobil, învăluit intr-un halou, pentru tine aceasta nu e asa. În timp ce toată lumea fuge din această viață, chiar acum, în acest moment, pentru a încerca să ajungă “acolo”, tu nu ești asa. În timp ce toată lumea are o dispută cu altcineva, mai ales începând cu ei înșiși, tu nu faci asta. În cazul în care toată lumea este atât de sigura că fericirea va veni atunci când ceva este diferit decât ce este acum, tu știi că nu va fi asa. Când toată lumea este în căutare pentru a atinge starea perfectă și să o păstreze, tu nu ești asa.

Când toată lumea din jurul tău are o întreagă serie de idei și convingeri despre o întreagă varietate de lucruri, tu nu le ai. Toată lumea e pe cale sa ajungă acolo; tu nu ai ajuns nicăieri anume. Toată lumea se urcă pe munte; tu doar vinzi bocanci și scule de cătărare la poale în speranța că, în cazul în care acestia urca și vin înapoi jos, ei pot fi prea epuizati să o facă din nou. Când toată lumea este în căutare pentru următoarea carte, următoarea invătătură,  guru-ul următor pentru a-i fi spus ceea ce este real, cu speranta ca urmează să-i fie data cheia secretă a unei vieți trezite, tu nu ești asa. Nu ai o cheie pentru că nu e un sistem de blocare care sa aiba nevoie de cheie.

Când trăiești ceea ce esti intr-un mod treaz, fiind pur și simplu ceea ce ai fost mereu, ești de fapt foarte simplu. Tu de fapt ramai privind în jurul tau si te intrebi ce e cu tot tam-tam-ul asta.

Când toată lumea sta în jurul tau spunând: "Sper să mi se întâmple mie" sau "Sper sa nu mi se intample mie", îți amintești când ai făcut si tu asta. Îți amintești că nu ai găsit o soluție pentru astfel de situatii. Îți amintești că ideea că ar fi existat o problemă a creat practic toata situatia neplacuta.

Când ești ceea ce ești, atunci când trăiești viața trezit, nu e nimeni pe care să-l ierti, pentru că nu există nici un resentiment intretinut, indiferent de ceea ce se petrece.

Adevărul ființei tale nu se așteapta cu nerăbdare la fericire; ba s-ar putea sa-i pese de fapt mai puțin de asta. Adevarul fiintei tale nu tanjeste dupa iubire, nu pentru că ești atât de plin de iubire, ci pentru că pur și simplu nu se așteapta cu nerăbdare la iubire. E foarte simplu. El nu caută să fie cunoscut, considerat ca fiind foarte elevat si nici nu cauta sa fie înțeles. Când trăiești ceea ce esti intr-un mod treaz, nu mai exista niciun ideal pentru tine. Ai iesit din întreg ciclul de suferință, al devenirii; tu nu mai ai interese.

E o viață interesanta in care te afli acum. Te vei gasi...exact unde esti. Nu acolo unde sunt eu,  ci unde tu ESTI. Unde tu Ești cu adevărat. Unde toti suntem cu adevărat. E un loc ciudat de a fi (mai ales la inceput) să nu fii condus si motivat de nimic, plăcere sau neplăcere, ajutor sau ranire, iubire sau ura. Singurul lucru care te va misca (și nu vreau să fiu prea poetic despre acest lucru) este același lucru care mișcă o frunză agățata de un copac. Este miscare pur și simplu pentru că briza suflă în acest fel. Deci, tu întotdeauna știi ce să faci: briza suflă în acest fel și asta e modul în care vei merge si tu. Nu mai pui întrebări. Tu nu mai evaluezi de ce briza suflă în acest fel pentru că știi că nu știi de ce. Și știi că nu poti ști de ce. Nu a fost niciodata o frunză de niciunde care sa știe de ce vântul suflă în acest fel în acea zi, la acel moment. Acea briza schimbă orientarea vieții tale, clipă de clipă de clipă, pur și simplu pentru că viata este în mișcare. Și atunci când trăiesti în Sinele trezit nu ai nici o disputa cu modul în care se mișcă briza, pentru că nu e diferita de ceea ce tu esti.

Și știi că briza a fost mereu acolo, de la bun început, și că nu a fost rezervata pentru oameni speciali. În cazul în care nu ai observat-o la un moment dat în viața ta, știi că a fost pentru că nu ai fost un bun ascultator, sau pentru că ai crezut că a trebuit să afli ceva înainte de a putea asculta, sau pentru că ai crezut că trebuia să existe o concluzie (realizare) înainte de a putea asculta atât de profund, atât de fără planuri si programe, deci fără speranța unui viitor mai bun in care ai putea simți mișcarea.

Mulți dintre voi știu despre ce vorbesc.

Adevărul nu explică de ce se mișcă în acest fel la acel moment. Și dacă întrebi, acesta nu-ti va da nici o informație. Ar fi ca o frunză care cere de la vânt, "De ce te miști în acest fel chiar acum?"
Întrebarea nu are nici un sens pentru vânt.

Dar disputa ta cu modul în care Adevărul se misca - indiferent de modul in care o face -  nu mai este acolo pentru tine. Nu te mai cerți cu Adevarul. Tu nu mai încerci să-L intelegi. Fecioara Maria nu a rezolvat acest mister. Buddha nu l-a rezolvat. Ramana nu a cautat nici el sa il inteleaga. Nici unul dintre ei nu a putut sa inteleaga Adevarul. Ei doar au devenit Asta. Simplu. Obisnuit, în același mod in care o frunză este ceva obișnuit.

Când trăiești în ființa ta trezita și trăiesti într-un mod treaz, puterea la orice nivel nu este o problemă pentru tine. Nu e interesanta. Puterea de a controla o altă ființă umană nu este interesanta. Puterea intelectuală nu mai este interesanta. Puterea sa te controlezi nu este interesanta. Puterea pe care oamenii doresc să ti-o dea nu este interesanta pentru tine - nu pentru că nu ar trebui să fie; ci pur si simplu nu este. Ce sa vrei să faci cu ea? Vei vedea că nu e nimic ce sa vrei sa faci cu ea.

Îți dai seama, în adevărul Ființei tale, că ești Totalitatea în sine, dar nu ai nici un fel de interes în a face ceva cu aceste cunoștințe sau cu ajutorul acestor cunoștințe.

În cele din urmă, îți dai seama că tu chiar nu vrei să schimbi pe nimeni, nu pentru că nu ar trebui să vrei să ii schimbi pe altii, ci pentru că pur și simplu nu mai doresti. S-ar putea să nu doresti să fie în preajma ta oricine, dar totusi nici nu doresti să ii schimbi pe ceilalti.

Nimic din toate astea nu este un ideal - este finalul oricaror idealuri. Nimic din toate astea nu este sfințenie; este Finalul de sfințenie. Este începutul de plenitudine. Nici unul dintre aceste lucruri nu este ceva de realizat sau atins, pentru că nu e realizabil. Este pur și simplu ceea ce este în adevărul Ființei tale. E doar Ceea Ce Este. Nu poti atinge ceea ce e deja firesc asa. Și nimeni de niciunde nu poate spune vreodată când sau de ce, sau în ce măsură vei renunta la neadevăr, la iluzie; vei renunta atunci când vei renunta, de obicei atunci când nimic altceva nu functioneaza.

Când trăiești în trezire, ca fiinta trezita ce ești, ești singur, iar tu ești în cele din urmă confortabil cu singuratatea. Tu ești singur, dar nu ești insingurat deloc, pentru că singurul care ar fi trebuit vreodată să se intalneasca cu tine in locul unde ești, singurul care vreodată te-ar putea intalni sută la sută acolo unde esti - ai fost si esti doar tu. Nimeni altcineva nu ar putea vreodată sa ajunga sa te intalneasca in locul unde ești, decat poate nouăzeci la sută sau poate că nouăzeci și cinci. Nimeni nu te poate intregi, nu te poate multumi pe deplin, doar tu insuti. Când în cele din urmă te reintalnesti pe tine ca Sine, atunci nu mai ai nevoie de altcineva sa o faca pentru tine. Atunci ești singur, mai singur decât ti-ai putea imagina vreodată. Și ciudat, foarte ciudat, esti mai conectat, mai intim, mai mult una cu totul. Mai mult. Și tu n-ai fi crezut că cele două ar putea fi în vreun fel împreună: singurătatea totală si unimea totală. Niciodată nu ai fi ghicit că ăsta e modul în care aceasta s-ar aseza in final. Dar asa e, și asa a fost mereu.

Și, în sfârșit, atunci când trăiesti trezit ca cel ce ești cu adevărat, nu vei mai forma o imagine din nou de cum este trezirea. Chiar așa cum se desfasoara, nu iti vei forma o imagine, deoarece vei ști că sunt toate doar imagini, praf. Modul în care aceasta a fost ieri nu va fi așa cum este astăzi.

Trdaucere si adaptare text: Summairu (2014)
Adyashanti webpage:
http://www.adyashanti.org/

Niciun comentariu: