”Exercițiul de stop” [al misticului rus Gurdjieff] a fost extraordinar de important, poate una dintre cele mai mari contribuții la lumea modernă – și lumea modernă nu este nici măcar conștientă de el.
Gurdjieff le spunea discipolilor săi să se implice în tot felul de activități: cineva sapă în grădină, cineva taie lemne, cineva pregătește hrană, cineva curăță podeaua…Tot felul de activități au loc, cu singura condiție ca în momentul în care el spune ”Stop!” atunci oriunde ai fi, în orice postură te-ai afla, să rămâi ca mort. Nu trebuie să fii viclean, pentru că atunci tot rostul exercițiului este pierdut.
Vei fi surprins că un exercițiu atât de simplu îți dă așa o eliberare de conștiență. Nici Buddha, nici Patanjali, nici Mahavira nu au fost conștienți de asta, că un exercițiu atât de simplu…nu este complex deloc.
Când devii doar o statuie, nu ți se permite nici măcar să clipești din ochi; stai exact așa cum ești în momentul în care auzi cuvântul ”Stop!” Înseamnă pur și simplu să te oprești și nimic altceva. Vei fi surprins că devii brusc o statuie înghețată – și în acea stare poți să te vezi pe tine însuți în mod transparent.
Tu ești permanent implicat în activitate – și activitatea minții este asociată cu activitatea corpului. Nu poți să le separi, deci când corpul se oprește complet, bineînțeles că imediat se oprește și mintea, atunci și acolo. Poți să vezi corpul, înghețat, ca și cum este corpul altcuiva; poți să vezi mintea, brusc nemișcată, pentru că și-a pierdut asocierea cu corpul în mișcare.
Este o simplă lege psihologică de asociere, care a fost descoperită de un alt rus, Pavlov. Gurdjieff o știa cu mult înaintea lui Pavlov, dar el nu era interesat de psihologie, așa că nu a folosit-o niciodată în acel mod. Gurdjieff făcea o muncă cu mult mai înaltă. El a descoperit un mod simplu de a opri mintea. În Orient, oamenii au încercat de secole să concentreze mintea, să o vizualizeze, să o oprească – și Gurdjieff a descoperit o modalitate prin fiziologie. Dar nu a fost descoperirea sa; el doar a găsit ceea ce [un anumit grup] de nomazi făceau dintotdeauna.
Gurdjieff striga ”Stop!” și toată lumea îngheța. Atunci când corpul îngheață brusc, mintea se simte puțin ciudat. Ce s-a întâmplat? – pentru că mintea nu are nici o asociere cu corpul înghețat; e șocată pur și simplu. Ele colaborează, într-o armonie profundă, mergând împreună. Acum, când corpul a înghețat complet, ce ar trebui să facă mintea? Unde se poate duce? Pentru un moment este o tăcere completă; și chiar și un singur moment de tăcere completă este suficient pentru a-ți oferi gustul meditației.
Osho: “From Personality to Individuality” (De la personalitate la individualitate)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu