Clipa de clipa, timpul se masoara in respiratii. In nasterea si moartea formei. In extragerea infinitului din oul lui inexistent ca forma si retragerea lui in fiecare clipa. In fiecare clipa in care Spiritul tau este viu, prezent. Cu fiecare respiratie, Mama Pamant masoara timpul pe care mintile noastre il respira ca frumusete, beatitudine, perfectiune.
Un nor trecator pe cer iti vorbeste despre cuvantul nerostit care pluteste in aer. Un copac iti arata forma tacerii tale interioare. Pamantul este linia orizontului interior, este globul ocular prin care privim cu totii in interiorul nostru, ca sa privim trecerea norilor. Si trecerea norilor este de fapt nemiscarea interioara, e doar miscarea interioara a spiritului tau care se oglindeste in frumusetea naturii. Si iarasi bati ca vantul, cazi ca ploaia, racoritor si plenar, te framanti sub miscarea placilor tectonice cand te “mananca” pe sub emotii. Si ganduri-nori vor zbura de pe cerul constiintei tale, eliberand lumina soarelui sa te incalzeasca, sa te elibereze de miscare, prin miscare. Prin caldura. Caldura iubirii tale interioare.
Cer senin, cautator de stele!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu