Cateodata cuvintele se opresc la marginea imaginabilului si nu mai ramane decat starea, ramane esenta, ramane fiintarea. Arta este forma cea mai apropiata de frumusetea starii de a fi si de aceea ne atinge asa cum numai ea o poate face. Si cu cat este mai profund ancorata in lumina proprie, izvorata din sinceritatea debordanta a fiecarui punct de constinta care isi exprima forma in universul fizic prin fiecare corp-emotie-minte, care se stabileste in interiorul unui alt univers care poarta un nume, cu atat devine mai vie, mai prezenta, mai parte din mine, din tine. Nume celebru sau mai putin celebru. Nume frumos, rotund, armonios sau poate ciudat. Un nume. Nimic mai mult. Si daca te apropii destul de mult incepi sa intelegi, sa simti, sa fii si tu starea de canal de lumina prin care a curs inspiratia – si numele numai contrast pentru intelegere. Pentru ca apoi sa expiri linistit propria lumina. Si in acest proces minunat de recunoastere te redescoperi, printre randurile asternute de cineva pe hartie, intre doua acorduri ale unui saxofon, in curba perfecta care reflecta lumina din statueta fara forma din fata ta. Oglinda formei frumusetii… interioare.
http://vimeo.com/26954546
Sursa:http://noulpamant.ro/articole/5-minute-de-magie/forma-frumusetii/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu