Cauzele spirituale ale bolilor

Niciodata boala nu apare din senin. Intotdeauna ea este precedata de nenumarate semnale pe care viata ni le trimite, semnale subtile, sincronicitati, asa zise coincidente, care sa ne faca sa intelegem ca nu suntem armoniosi, ca mergem pe un drum gresit, dar de obicei noi le neglijam, ramanand orbi fata de aceste avertizari. Daca aceasta stare persista, intervine boala care este tot un semnal, dar de data aceasta mult mai clar, mai explicit, pe care nu mai putem sa-l ignoram cu atata usurinta. A “asculta” boala, ca si cum ar fi un limbaj, un semnal al organismului catre noi, pentru a intelege cauzele ei, este o modalitate de autocunoastere, de comunicare cu noi insine, in aspectele noastre cele mai profunde si este un prim pas catre vindecare. Boala este un semnal; semnalul ca ceva anume determina proasta functionare a organismului nostru. Boala pare un dusman dornic sa ne faca rau, dar daca ajungem sa intelegem ce a cauzat-o, se poate transforma intr-un element transformator pentru viata noastra. Ea ne ofera marea sansa de a afla mai multe despre cine si despre cum suntem. Daca intelegem mesajul spiritual al bolii, atunci ea va pleca singura, pentru ca ea nu a venit ca sa ne faca rau, ci ca un prieten care vrea sa ne spuna ca trebuie sa ne transformam, ca am stagnat in evolutia noastra spirituala, ca nu dorim sa ne ascultam vocea interioara si ca exista posibilitatea de a ne rata scopul existentei acesteia.

Ce este boala?

Boala este un semn de dezechilibru, semnalizeaza dezordinea care apare in universul nostru launtric. Aceasta dezordine generatoare de suferinte se naste din tendintele si obiceiurile noastre rele, din dorintele noastre nenumarate legate de aceasta lume, care ne indeparteaza de influenta binefacatoare a sufletului. De regula, boala apare atunci cand dorintele noastre trupesti ajung sa domine natura noastra spirituala!

Orice durere, suferinta, boala reprezinta o experienta pe care o meritam, datorita greselilor pe care le-am facut si le mai facem. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu nu ne pedepseste, ca tot ceea ce traim este o consecinta a propriilor noastre actiuni anterioare.

Boala, desi pare greu de crezut, poate fi un mare ajutor. Ea este, din punct de vedere spiritual, pentru persoana respectiva ultima solutie de armonizare. Inteleptii spun ca Dumnezeu nu permite sa se produca nici un asa-zis rau, fara ca sa scoata din el un bine de doua ori mai mare. Depinde de atitudinea noastra mentala daca ne descurajam, devenim si mai nefericiti si consideram boala o nenorocire, sau daca privim lucrurile dintr-o perspectiva inteleapta, intelegand ca este o atentionare, ca boala ne arata unde gresim.

Boala poate fi un instrument care sa ne conduca catre o trezire spirituala. Adeseori bolile si suferintele ne purifica fiinta, ne trezesc sensibilitatea, ne fac receptivi fata de anumite aspecte ale realitatii, pe care inainte nici macar nu le bagam in seama, datorita orgoliului si a obtuzitatii noastre.

Medicina alopata, necrezand in existenta lumii spirituale, urmareste sa trateze efectele bolilor si nu cauzele reale, profunde ale acestora, urmarind in mare parte doar alinarea durerilor care, de cele mai multe ori, nu este durabila. Ea nu elimina cauza primara a bolilor. Adevarata cauza a bolilor se afla la nivelul mintii si sufletului si nu la nivelul trupului. Multi stim din propria experienta cit de dezarmonioasa poate fi o atitudine mentala gresita, sau invers cat de benefica si regeneranta poate fi asupra organismului o atitudine pozitiva.

Cauzele bolilor

Cauzele bolilor le putem clasifica in cauze: mentale, psihice si fizice. Cauzele invizibile ale bolilor, cele psihice si cele mentale, sunt numite generic cauze spirituale (plecand de la distinctia fizic-nonfizic, vizibil-invizibil, material-spiritual).

Cauzele mentale tin de existenta unui existenta unui mod gresit de a gandi, de prezenta unor idei fixe, a unor obsesii, care ne fac sa gandim in mod negativ, pesimist. Degeaba vom trata cu medicamente o boala care isi are originea in planul mental. Cel mai bun medicament este sa intelegem mecanismele imbolnavirii si vindecarii. Cand se va intelege acest lucru, prin programare mentala pozitiva ne vom putea vindeca singuri.

Cauzele psihice vizeaza o gresita perceptie, abordare si atitudine in plan sentimental. Tin de existenta unor sentimente si emotii negative, cum ar fi tristetea, sentimentele de nefericire, de ura, de mahnire, invidia, sentimentele reprimare, furia mocnita etc.

Cauzele fizice sunt cauze usor detectabile si vizeaza un gresit tratament aplicat organismului in ceea ce priveste respiratia, alimentatia, sau “programul” sau, cum ar fi lipsa de odihna, munca fizica in exces, alcoolul sau conditii neprielnice organismului nostru, de exemplu, a-l tine excesiv in frig, etc.

Orice boala ar fi fara sens daca ar putea fi vindecata fara sa i se cunoasca cauza. Daca, de exemplu, unei persoane care a fost plina de resentimente si ura intreaga viata, i se va face un transplant de inima, fara ca sa-si schimbe atitudinea si fara ca sa inteleaga ce a dus la situatia in care se afla (care a determinat necesitatea transplantului), cu siguranta, chiar daca se gaseste un donator si interventia chirurgicala de succes, inima donata va fi rejectata de organism care este, cum spuneam, otravit de ura.

O adevarata vindecare poate avea loc numai in momentul in care am inteles mesajul bolii si dorim sa ne implicam activ in rezolvarea conflictului launtric care l-a generat. De multe ori, oamenii cand se imbolnavesc urmaresc sa modifice ceva in atmosfera exterioara, ceea ce nu este rau. Dar esential ar fi sa modifice ceva in modul in care ei gandesc, urmarind sa elimine gandurile rele care au declansat boala si sa gandeasca cu putere exact opusul.

Daca, de exemplu, o persoana a nutrit o perioada lunga ganduri negative de lipsa de incredere in sine, de lipsa valorii proprii si a utilitatii, trebuie sa gandeasca acum cu putere contrariul, adica sa fie increzatoare in ea, intelegand ca puterea ii vine permanent de la Dumnezeu, totul este sa o foloseasca in mod intelept, ca fiecare dintre noi are rolul sau in creatia divina si ca nimic din ceea ce a creat Dumnezeu, deci inclusiv noi, nu este inutil si fara valoare.

Este important sa intelegem ca am fost creati de Dumnezeu si ca suntem in permanenta sustinuti de catre EI si ca, in consecinta, datorita Energiei atotputemice a Divinului, pe care o putem atrage fulgerator in universul nostru intr-o mare cantitate, nimic si nimeni nu ne poate face rau. Boala urmareste sa ne elibereze, prin intermediul durerii, de emotia negativa care a generat-o.

Durerea din planul fizic este intotdeauna rezultatul unei “dureri” psihico-mentale care nu a gasit alt mijloc de a se face cunoscuta. Daca fiinta doreste sa se puna la adapost de aceasta de aceasta durere psihica, vrea sa se “ascunda” de ea, atunci aceasta durere se va cuibari in corpul fizic intr-o anumita zona. Durerea nu permite sa ne anesteziem sau sa ne rigidizam fata de nevoile noastre sufletesti, dar si fata de ale celorlalti.

Fiinta umana este adesea masochista. Se ataseaza de boala si suferinta ei si vrea sa i se ofere nu numai atentie si compasiune, dar chiar si o anumita consideratie pentru pentru cate boli “duce”.

Unii oameni se lauda la propriu cu numarul si gravitatea bolilor pe care le au, fiecare urmarind sa fie primul in “top”, considerand ca este un lucru “meritoriu”.

Daca oamenii ar intelege ca fiecare boala pe care o duc este rezultatul unei greseli pe care o fac repetat si in care se incapataneaza sa se cantoneze, nu ar mai considera ca este ceva de lauda. Dar nici nu trebuie sa ne culpabilizam pentru ca ne-am imbolnavit, pentru ca nici asta nu ajuta la nimic. Trebuie doar sa intelegem unde am gresit si sa nu mai repetam greseala.

Asa ca nu sunt atat de importante evenimentele prin care trecem, cit atitudinea noastra interioara fata de ele, modul in care le intelegem.

Pasi spre vindecare

Un prim pas spre vindecare este sa recunoastem ca o problema (un gand negativ, un sentiment negativ, cum ar fi incapacitatea de a ierta pe cineva) pe care o tot ducem cu noi este cea care a generat boala si ca noi suntem autorii ei si ca ceva sau cineva din exterior doar au declansat-o.

Un alt doilea pas este sa fim capabili sa mergem mai departe si sa abandonam gandul sau sentimentul negativ care a generat boala, sa iertam sau sa ne iertam, sa ne detasam si sa urmarim sa privim din alt unghi situatia care ne-a prins ca intr-o capcana.

Al treilea pas este sa avem vointa sa ne transformam modul de a gindi si a fi, sa avem atitudine inteleapta si plina de dragoste si rabdare fata de noi si fata de oamenii cu care interactionam.

lar ultimul pas, dar nu cel din urma, este sa avem totala incredere in noi, ca vom reusi, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne vindecam. Exista proverbul care spune ca: “Dumnezeu ne da, dar nu ne pune in traista“, adica Dumnezeu ne ajuta in masura in care ne ajutam si singuri, si ca eforturile personale sunt esentiale.

Credinta in vindecare este o rezonanta care declanseaza procese de punere in legatura cu energii tainice, vindecatoare, care exista in univers. Cat timp nu ne vom deschide cu adevarat fiinta fata de aceste energii benefice, vindecatoare, acestea nu vor patrunde cu forta in fiinta noastra. Credinta absoluta in vindecarea noastra genereaza rezonanta cu energiile subtile ale vindecarii din Univers si reprezinta temelia oricarei vindecari. In medicina alopata, efectul placebo nu face decat sa evidentieze puterea tainica a credintei.

Mai este si situatia in care persoana spune ca s-a saturat sa fie bolnava si ca va face eforturi sa se insanatoseasca, indreptand unde greseste, dar dupa cateva zile, vazind ca pierde atentia celorlalti si “avantajele” generate de boala, se opreste din eforturi pentru o zi sau mai multe, dupa care iar reia un tratament naturist, de exemplu. Este ca atunci cand avem o masina si un moment acceleram si urmatorul moment punem cu putere piciorul pe frana. Nu o sa facem decat sa dereglam motorul.

Mesajul trimis organismului nostru este paradoxal, nu stie daca vrem cu certitudine sa ne vindecam, sau ca vindecarea va aparea mult mai lent, sau aproape deloc. La fel este cand alternam perioadele in care avem incredere ca ne vom insanatosi si luptam pentru aceasta, cu perioadele in care suntem convinsi ca am pierdut batalia cu boala.

Pentru vindecare este foarte importanta o atitudine pozitiva constranta, plina de incredere in succesul vindecarii noastre.

Pentru a putea sa ne vindecam, trebuie sa ne luam viata in propriile maini si sa nu mai amanam pe miine momentul in care ne hotaram sa ne transformam, pe ideea ca astazi ne este dificil sa incepem, din doua motive: unul – pentru ca maine va fi intotdeauna miine, adica intr-un viitor incert, si al doilea motiv pentru ca maine ne va fi si mai greu, pentru ca intre timp ne afundam si mai tare, ceea ce ne poate face sa fim si mai descurajati si mai neputinciosi. Asa ca, transformarea atitudinii noastre trebuie sa inceapa Aici si Acum.

Vindecarea noastra este posibila pentru ca suntem in permanenta inundati de energia infinita tainica a lui Dumnezeu, fata de care, daca ne deschidem spiritual si o primim in fiinta noastra, atunci orice stare de dizarmonie, durere, suferinta, dispare. Apar vindecarile spontane, miraculoase, ca urmare a conectarii fiintei noastre la Oceanul tainic nesfarsit al Vietii. Fiinta noastra are posibilitati miraculoase de regenerare, de vindecare.

Iertarea este unul dintre pasii importanti catre vindecare. La fel cum noi asteptam de la ceilalti iertare si intelegere atunci cand gresim voluntar sau involuntar, la fel si noi trebuie sa-i iertam pe ceilalti cand ne gresesc noua.

Daca am gresit, trebuie sa devenim constienti de aceasta si sa intelegem ca vom suporta consecintele. Daca am mai fi pusi in fata aceleiasi conjuncturi sau uneia asemanatoare, am decide altfel, dar, pentru ca timpul nu poate fi dat inapoi, singurul lucru pe care-l putem face acum este sa ne iertam.

Iertarea propriei noastre fiinte ne va ajuta sa rupem firele care ne leaga de respectiva decizie gresita, pentru a reusi sa redevenim liberi. Evident ca, daca este posibil vom indrepta greseala sau vom urmari sa compensam relele ce au decurs din ea, pentru a anula consecintele ei karmice.

A doua altemativa – de a nu putea sau a nu dori sa ne iertam – desi pare a apartine unui om corect, intransigent cu propriile greseli, nu face altceva decat sa ne mentina prizonierii propriilor greseli.

Sensul real al iertarii este acela de a ne elibera, de a deveni liberi. Acelasi lucru este valabil in ceea ce priveste relatiile noastre cu cei din jur.

Concluzie

Putem spune ca este foarte important sa ne iertam si sa iertam pe cei care consideram ca ne-au gresit. Vom vedea ca, din momentul in care o vom face, ne vom simti cu inimausoara si doar din acea clipa o sa ne simtim total increzatori in posibilitatea de a ne vindeca.

Fiinta umana trebuie sa inteleaga ca, daca lipseste aspiratia catre bine, iubire, adevar, dreptate, optimism, incredere, este imposibil sa ne bucuram de o stare de sanatate perfecta, pentru ca gandurile si actiunile noastre gresite, rele, vicioase conduc la aparitia si intensificarea unor dezechilibre energetice si inclusiv somatice, facand sa apara anumite otravuri generatoare de boli.

Multe dintre persoanele bolnave se intreaba de ce boala i-a ales tocmai pe ei?

Pentru o intelegere corecta trebuie enuntat un principiu spiritual care spune ca nimic nu e intimplator. Nu este intamplator faptul ca noi si nu altcineva, suntem cei care ne-am imbolnavit.

Prin intermediul bolii adeseori ne justificam noua insine faptul ca suntem victima unei situatii exterioare neplacute si urmarim sa atragem atentia celor din jurul nostru, uneori considerandu-i chiar vinovati de ceea ce ni se produce.

Albert Einstein spunea “Intimplarea este o alta masca a Divinului, atunci cand nu doreste sa fie recunoscut.” Vom intelege ca neintimplator boala ne-a aparut noua si nu unei alte persoane si ca asta ne arata ca noi suntem cei care gresim in mod clar ceva.

Este important sa intelegem ca noi avem intreaga responsabilitate in viata in legatura cu ceea ce ni se produce, atit bine cat si rau. Ca noi am insamantat odata, in aceasta viata sau intr-o viata anterioara, roadele pe care le culegem acum. Acest adevar il regasim in spusele lui Iisus: “daca semeni vant, culegi fortuna.“

Trebuie sa devenim constieti ca, in realitate noi insine si nimeni altcineva, suntem singura cauza a pierderii starii de sanatate, bucurie, armonie, ca noi in permanenta alegem sa rezonam cu tristetea, sau cu bucuria, cu frica sau cu starea de curaj, cu neincrederea sau cu starea de incredere, cu neputinta sau cu sentimentul ca atita timp cat facem voia lui Dumnezeu, EI ne ofera o stare colosala de forta launtrica, cu lipsa de vointa sau cu o vointa puternica de a ne transforma, cu stare de pesimism sau cu stare de optimism, cu starea de suferinta si boala sau cu starea de sanatate, de bine launtric.

Serghei Nikolaevici Lazarev, un cunoscut bioenergetician rus, a facut o descoperire care ar putea revolutiona intreaga conceptie contemporana asupra diagnosticarii si tratarii bolilor. Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.

Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca subconstientul.

Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstreaza, in mod elocvent, la nivelul energetic, porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”

Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete ce ceea ce-I sadit in karma acestuia. De aceea exista oamnei care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de le si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut, nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni li sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.

Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati- i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a aceea ce numim “deochi”.

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata, care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil, ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului, sau de structuri emotionale si psihice deformate.

De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime, sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat, in mod intuitiv, sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii, cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate, atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.

Din pacate, sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta, inainte de toate, nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi, iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.

Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit, dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari, fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

Cauza a doua:

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea, pentru ca, inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tatal s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor copii dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu- ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere, fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca est in comuniune cu Dumnezeu, primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternica decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotive ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul inforenergetic al parintilor, inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei, ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestro structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa cream conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt car si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de sopii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti – si nu era deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, adica odata cu numele, si o parte din karma, copilul. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor, este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu- i starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama iti ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolnav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc coboara incredibil de jos omul. Faceti-i cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste, nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei, cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura din structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei, ci continua actiunile distructive la nivelul campului, se transfera asupra acestor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.

Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si si copii lor.

Cauza a treia:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oamnei reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva acestea sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea prorpiilor structuri karmice. Cuantul intensifica orice program. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii” este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.

Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate, iar mie rabdare”, se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.

Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca iti mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-ti va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferi; intre cei ce se iubesc el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta, favorizati destramarea spiritului.

Cauza a patra:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului. Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul, iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie.Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copii “vampirului” la niste boli grave, intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului, fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua distrugerea propriului suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare, provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie, il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blestema si binecuvantati- i pe cei ce va urasc.”

Cauza a cincea:

Cu totii cunoastem zicala: “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.

“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.

Supararea omului inainte sa moara poate duce de asemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.

Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

Cauza a sasea:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si in decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si, in special, la inceputul maturizarii sexuale in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a crea acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.

Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii, sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

Cauza a saptea:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea: “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.

“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”

In “Baghavat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu- se nimic pentru suflet.

In hinduism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.

Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi, cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului, cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel, ei blocau consecintele negative, pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti, atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.

http://www.liveinternet.ru/users/eutotulpot/post253046087