Noi visam. Noi visam si ziua, si noaptea, si pe parcursul zilei. Visam sa scapam de lumea obisnuita a blocajelor in trafic, de slujbele aflate in impas si de facturi. Visam in somnul nostru sa ne eliberam de corpul fizic si de dimensiunea pamanteasca, pentru a explora cosmosul, doar pentru a ne intoarce la rasarit in vietile noastre umane. Visam de-a lungul zilei la toate lucrurile pe care dorim sa le facem in ziua urmatoare. Visam la mari realizari, sa scriem o carte sau sa compunem un cantec care sa miste inimile. Visam sa calatorim prin lume, sa intalnim zane in paduri, sa construim centre de vindecare sau sa cream o scoala pentru copii in noua energie. Noi visam.
Si apoi visam ceva mai mult. Visele separa realitatea noastra de marile dorinte ale sufletului. Visele noastre exista intr-un alt loc, departe, departe fata de plictiseala vietii noastre de zi cu zi. Am devenit maestri in a trai doua vieti: una a viselor noastre si alta a realitatii noastre! Acestea doua, rar, daca se intampla vreodata, converg. Nu a fost intotdeauna asa. In incarnarile noastre lemuriene am visat, invatand toti in cor sa ne ajustam la noile imprejurari fizice. Starea de vis ne-a tinut conectati cu originile noastre angelice, asa cum am descins adanc in materia densa. Visul si umanul ivit au trait impreuna ca unul. Dar asa cum ne-am stabilit in lumea fizica, o distanta a crescut intre uman si divin, intre om si visele sale. Visele au fost exilate in eter, in timp ce umanul a fost gazduit in carne si oase.
Acum noi ne petrecem vietile cautand visele pe care le ascundem intentionat, ca si cum am ingropat o comoara aruncand harta si acum cutreieram asiduu pamantul pentru descoperirea sa. Este poate cea mai mare minciuna dintre toate: “Eu nu imi cunosc visele, eu nu imi cunosc pasiunea, nu imi cunosc sufletul”. Adamus ne-a tras covorul de sub picioarele viselor noastre in ultimul shoud (4 – Dincolo de visele voastre…spre libertate, din 5 ianuarie 2013, http://terapie-prin-iubire.ro/wp-content/plugins/m...9b757759fccf5fbef7b2418464747a,www.ascensiunea.ro). El a spus sa ne traim visele, sau sa le lasam sa plece. Acestea au devenit o distragere, a observat el, deoarece am devenit mai degraba niste adepti ai fanteziei viselor noastre, decat ai realitatii. Daca v-ati auzit vreodata spunand: “Voi lucra la aceasta maine!“, sau “….Poate cand persoana potrivita sau oportunitatea va aparea, voi fi capabil sa…”. Acest lucru conduce catre visele neimplinite, inca o data, inca o viata. Adamus accentueaza faptul crucial ca, pentru majoritatea oamenilor, maine va fi la fel ca si astazi, si astazi este la fel ca si ieri. Visele sunt notabile!
Pe de o parte, am simtit ca si cum am experimentat si realizat o multime de lucruri in cei 57 de ani din taramul viselor, in timp ce realitatea a ramas si ramane in tiparele sale antice. El m-a enervat, ca si pe altii, cand a spus aceasta, dar trebuie sa admit ca este adevarat. Noi suntem creatori ai obiceiurilor si visatori ai zilei de maine! Dupa shoud am facut un inventar al propriilor mele fantezii/vise. Nu m-am plictisit pe aceasta planeta!
Pe de alta parte, foarte putine din aceste realizari sunt importante in marea schema a lucrurilor. A trebuit sa-mi asum responsabilitatea, si mi-am spus: “traieste-ti visul sau renunta!“. Am simtit imediat cat de multa energie era legata de aceste vise distantate si irealizabile. Am constientizat, de asemenea, cum le-am folosit de dragul distractiei. Oricum, poate “inselandu-ma pe mine insumi” este o alegere mai buna a cuvintelor. Cea mai grea parte a fost sa renunt la visele pe care nu doream sa le traiesc.Aceste vise pufoase, cetoase, au fost atat de reconfortante si tihnite! Mai presus de toate, aceste vechi vise nu erau periculoase sau amenintatoare, deoarece o parte din mine stia ca acestea nu se vor indeplini niciodata. Nu conteaza cat de dezirabil este un vis, acesta poate fi foarte infricosator cand vine timpul sa-l traiesti. Dintr-odata este adus din eterurile calde, pufoase, in realitatea dura de pe Pamant, unde trebuie sa co-existe nu numai cu makyo-ul meu (makyo = rahat spritual), dar si cu makyo-urile celorlalti. Este foarte tentant sa asezi acel vis in „tinutul la-la-la”.
Mesajul lui Adamus “Dincolo de visul vostru” a fost foarte sincron cu startul noii ere. Este timpul sa incepem sa traim! Este timpul sa ne traim divinitatea, viata viselor noastre, sa ne traim adevarul, sa ne traim cuvintele! …Si lista poate continua. Pe scurt, este timpul sa traim! Si este greu sa traiesti cu adevarat daca visele noastre sunt intr-un loc si realitatea noastra este in alt loc.
M-am luptat cu acest subiect: sa-mi traiesc visele sau sa le eliberez!?! Am inteles ce a spus Adamus, dar a aplica aceasta in viata mea a fost o cu totul alta poveste!Mi-a fost frica sa eliberez cateva din vechile mele vise, deoarece, chiar daca le-am tinut intr-un loc indepartat, a existat intotdeauna o mica speranta ca acestea s-ar putea adeveri. Mi-a fost frica ca daca le eliberez ar disparea pentru totdeauna. Sau poate s-ar adeveri, pe langa toata responsabilitatea noii realitati!!!
Apoi am vazut o imagine care m-a bucurat. Imaginea a fost cea a unui maestru al noii energii. Acesta doar statea acolo fiind plin de maiestrie. Avea un zambet plin de multumire pe fata, nicio grija reala legata de lume, traind total in moment. Isi traia visul, nu visa la acesta! Apoi am auzit cuvintele venind spre mine: “Greiere…maestrul nu are vise, ci doar experiente senzuale“. Uau ! La revedere vise vechi, adio!
.
Preluat de pe blogul: www.alessandragrigorescu.blogspot.com
http://www.liveinternet.ru/users/eutotulpot/post261211877/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu